Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Excursie Vietnam - Cambodgia 19 - 30 ianuarie 2020
admin:
Angkor Thom este unul dintre locurile acelea misterioase, invelite intr-un soi de mistic istoric. Este greu sa-ti inchipui ce a fost acolo, cum a aratat acea mega-metropola, in care acum 800 de ani locuiau un milion de oameni, pe o suprafata comparabila cu cea a Londrei de azi. Temple fastuoase, cu o arhitectura plina de simboluri, palate, si peste 100.000 de locuinte extrem de bine sistematizate, fiecare avand iesire la un canal navigabil. A fost ceva ce e greu sa repetam chiar si azi cu mijloacele moderne de excavare si transport. Se estimeaza ca pentru a construi Angkor Wat, cel mai mare si mai bine pastrat templu ar fi nevoie azi de cca...300 de ani. Iar atunci s-a construit in doar 37 de ani...De necrezut... dar daca ne gandim ca acolo au muncit peste 300.000 de muncitori, 6.000 de elefanți, poate intelegem intr-un fel cum a fost posibil ca 10 milioane de pietre sa fie transportate de la 30 de km distanță pentru a construi ceea ce se vroia a fi o replică în miniatură a universului, cu muntele mitic Meru în centru.
Angkor Wat este de fapt o denumire generică (“orașul-templu” în limba khmeră), numele inițial fiind o mare necunoscută pierdută în negura timpului. Nimeni nu poate explica cu certitudine cum a reușit să se piardă un asemenea colos în junglă timp de câteva sute de ani până la redescoperirea lui din secolul al XIX-lea. Unii spun că Angkor Wat a fost părăsit în timpul invaziei thailandezilor pentru a evita bătăliile sângeroase în interiorul templelor, alții sunt de părere că sistemul elaborat de irigații s-a autodistrus neputând să susțină un oraș atât de dezvoltat. Cert este că marele Regat al Khmerilor ce ajunsese să stăpânească o mare parte din Asia de Sud-Est a pierdut până la urmă în fața thailandezilor, iar de atunci Angkor Wat și Cambodgia au avut de înfruntat vremuri grele.
Despre Angkor Thom se poate vorbi si scrie o viata si poate nici macar atat nu ti-ar ajunge...Orice om care iubeste istoria este fascinat de ceea ce gaseste acolo. Am privit si acum, a doua oara cand ajung acolo, cu aceiasi uimire, admiratie si curiozitate. Realizez ce a simtit arhitectul francez Henri Mouhot cand luandu-se dupa scrierile unui diplomat chinez a vremii, a descoperit uriasele temple din jungla. Mi se face pielea de gaina doar cand ma gandesc...Cat o fi fost de uluit, extaziat!
Mi-am propus o vacanta cambodgiana, pentru a putea lua pe indelete fiecare templu, fiecare loc de acolo, sa ma bucur de ceea ce este dezvelit si vizitabil. Pentru ca trebuie spus, presupun ca inca pe cel putin atat se afla inca nedescoperit. S-au facut fotografii din satelit si asa s-a descoperit cat de intins, cat de perfect era sistematizat orasul si cate mai sunt inca sub pamant...Chiar si la suprafata sunt o multime de blocuri de piatra asteptand cuminti, asa cum au facut-o de sute de ani, sa fie asezate in imensul puzzle...
Ce am mai vazut acolo, in afara de Poarta Sudului, podul strajuit cu spirite rele pe o parte si bune pe cealalta si Angkor Wat? Templul Bayon, care mi-a placut mult, mult de tot. Așezat poate nu intamplator în centrul orașului, este cea mai tanara constructie. Mai este numit si Templul Magic, asta datorită simbolismului puternic: este creat pe trei niveluri reprezentând cele trei lumi (lumea de sub pământ, pământul și raiul), iar 216 mega-fețe sculptate întruchipează un misterios personaj ce pare ca zambeste. Ar putea fi regele Jayavarman al VII-lea dar in acelasi timp poate fi si o trimitere la Avalokiteshvara, simbol al compasiunii și păcii interioare în religia buddhistă.
Pana sa ajungem la Templul Baphoun si sa-i urcam treptele, am dat de un trib simpatic de maimutici...una mai jucausa decat cealalta. Cel putin una pe care vroiam sa o fotografiez isi ascundea cu un mic prosop fata, ca imediat dupa aceea sa se uite daca mai insist cu pozatul...Baphoun este unul dintre cele mai vechi temple din oras si trebuie admirata munca unei echipe de arhitecti francezi care timp de 50 de ani l-a reconstruit bucata cu bucata. Acum 10 ani efortul lor s-a finalizat si concretizat in ceea ce vedem noi acum.
Nu departe se afla un soi de arena marginita de câteva ziduri sculptate cu elefanți. Terasa Elefanților era locul în care regele își admira armatele ce se întorceau victorioase din lupte, dar și un fel de Circus Maximus al khmerilor, unde aveau loc spectacole publice.
De departe cel mai cunoscut si mai fotografiat dintre toate templele este Ta Prohm. Nu acesta este numele sau real ci Rajavihara. A fost construit la finalul secolului 12, inceputul secolului 13. De ce este atat de fotografiat, de ce este bomboana de pe tort pentru toti cei care viziteaza Angkor Thom? Pentru ca imbratisarea intre piatra si natura este extrem de pitoreasva si pentru ca aici s-a filmat Tomb Raider cu Angelina Jolie. Poate nu întâmplător scenariștii de la Hollywood au ales pentru film un astfel de decor. Ta Prohm este parca o scenă dintr-un decor SF: rădăcinile imense ale copacilor au îmbrățișat coridoarele de piatră ale acestei foste mănăstiri regale, ferindu-se parca să distrugă locul sacru. Arheologii nu au vrut nici ei să strice nimic, asa ca au decis sa nu intervina...eliberand templul din stransoare...
La sfarsit de zi am urcat pe un deal aflat in apropiere pentru a admira apusul. Nimeni nu a mai avut rabdare sa astepte inca o ora, asa ca ne-am multumit doar cu panorama si cu acea aura unica pe care o face soarele la tropice...Eu cel putin am plecat incantat, multumit de imaginea aceea fantastica ce mi s-a asternut la coborare, in fata. Raman un romantic, iubesc apusurile si rasariturile, de aceea le vedeti atat de des in fotografiile mele...Sunt momentele magice, unice ale zilei, asa cum nasterea si moartea reprezinta pentru oameni cele doua clipe esentiale.
Am facut la Angkor Thom o multime de fotografii, vi le-as arata pe toate, dar v-as plictisi. Chiar si asa nu cred ca o sa aveti randare sa le parcurgeti pe toate cele pe care le postez... :) dar din dorinta de a impartasi cu voi bucuria de a vedea acele locuri fantastice, va arat cat mai multe...
admin:
Continui cu fotografiile de la Angkor Thom...
CristinaIonescu:
mie imi place ca pui atatea fotografii. desi le avem pe ale noastre tot ne mai intoarcem acolo sa retraim sentimentele acelea ...
admin:
Asta este si intentia mea: pentru cei care ati fost cu mine acolo sa retraiti momentele minunate, iar celor care inca nu au avut ocazia sa ajunga in acele locuri, sa le povestesc in cuvinte si imagini ceea ce m-a impresionat...
De asta si trimit fotografiile pe care le fac, pentru ca va surprind si pe voi si locurile din alt unghi...asa aveti ocazia sa vedeti totul si prin ochii mei...Nu stiu niciodata la cata lume ajung fotografiile mele, cati le descarca, pe cati ii bucura, pe cati ii lasa indiferenti, pe cati ii plictiseste noianul de imagini...eu insa continui sa trimit, asa cum am inceput s-o fac acum 10 ani, de la primele excursii Singles Camp...
Revin la povestea mea...pentru ca ziua nu se incheiase odata cu apusul, odata cu caderea cortinei portocaliu-rosiatica peste Angkor Thom...Mai aveam inca atatea de facut...Asa ca am ajuns mai intai la un restaurant excelent unde colaboratorii nostri de organizasera cina...Impecabil totul acolo, iar mancarea delicioasa...Localul este frantuzesc, se afla in Piata 24, serveste bucatarie khmera si este acelasi in care am servit cina anul trecut...
admin:
In excursia de anul trecut am descoperit un loc care mi s-a parut de un inedit fantastic. Pe Tonle Sap, cel mai mare lac din Asia de sud-est, traiesc mai multe comunitati de pescari si crescatori de crocodili. Asa ca l-am introdus in program si spre marele noroc am avut un barcagiu extraordinar, care a fost atat de deschis si de amabil incat ne-a dus efectiv printre casele unuia dintre satele plutitoare. Am avut astfel ocazia sa vedem cum traiesc oamenii aceia, cum si-au organizat micile lor "gospodarii". Mi-a placut mult, am ramas cu acele imagini atat de clare in minte...
Este incredibil cum pot oamenii sa se adapteze mediului in care traiesc, cum stiu sa valorifice fiecare resursa pe care natura le-o ofera. Am bautut lumea asta in lung si in lat, de la un capat la altul. Si asta ma fascineaza cel mai mult...Antropologia, tot ce este legat de om, de evolutia lui, de obiceiuri, de mancaruri, de mestesuguri...Mi-as mai dori inca o viata sa vad tot-tot. Si nici asa cred ca nu m-as satura de vazut, de cercetat, de inteles...
Satul pe care l-am vazut noi avea scoala, avea biserica, avea chiar si circa de politie si bar si restaurant. Si totul este plutitor. Imi spunea ghidul de anul trecut ca oamenii aceia se muta cu totul de 5-6 ori pe an, functie de nivelul lacului...
Am adus de acolo multe imagini si filmari, din care am ales cateva fotografii, pe care am sa le postez, pentru a intelege mai bine ce povestesc in cuvinte...Sunt si imaginile cu micutul port de plecare, apoi drumul pe apa, pana la lac...
Mai jos sunt fotografii cu "ospatul nostru": carne de sarpe si de crocodil.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă