Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Tailanda, plaja, insule, fun 31 ianuarie - 11 februarie 2020
admin:
Din nou in Tara Zambetului...Din nou in rasfatul celui mai cald ocean...O vacanta in care am calatorit prin Bangkok, cunoscandu-i cateva dintre celebrele temple, strabatandu-i canalele de navigatie pana la pietele plutitoare, bucurandu-ne apoi de soare, apa, palmieri si insulele din jurul Phuket-ului.
Am venit incarcat de amintiri, de fotografii, de filmulete si bucuros ca am vazut cum se nasc din nou prietenii, cum se aseaza relatiile intre oameni care s-au intalnit prima oara...Satisfactia mea cea mai mare este sa vad lumea ca este fericita, ca a gasit in tema de vacanta ceea ce a dorit si a asteptat, ca revine acasa cu sentimentul unei amintiri frumoase...
Daca aceasta vacanta a fost una foarte frumoasa sa stiti ca s-a datorat si evenimentului nefericit pe care-l traiesc chinezii, in special cei din Wuhan si care i-a tinut departe de plajele si orasele Tailandei. Tara Zambetului a revenit la ce era acum 10-15 ani, o tara cu un turism echilibrat, in care se dadea atentie fiecarui servici, in care puteai sa te plimbi placut pe strazi fara sa fi impins de gloatele de chinezi...Stridenti, galagiosi si multi, acestia acaparasera in ultima vreme turismul tailandez facand pe cei traditionali, pe nemti, englezi, australieni, japonezi sa se tina mai departe...
Nefericit pentru chinezi, placut pentru noi. Fara vanzoleala, cu plaje curate si linistite, cu strazi cu mult mai ordonate decat in ultimii 2-3 ani...Servicii mai bune, ceva parca mai ieftin, abundenta de fructe, de mancare, de produse...
Va spun cinstit ca nu m-am putut abtine sa nu rad cand citeam vestile si scenarile catastrofice aparute in presa romaneasca...Se anuntau plaje parasite, statiuni goale, locuri pustiite, lume ascunsa...My God, cat de usor se poate instala in unii panica...Glumeam in grup la un moment dat spunandu-ne: "acum se vad adevaratii prieteni, cei care abia asteapta sa te vada in primele 14 zile de la sosire! ;D ;D ;D"...
In timpul asta, al cataclismelor anuntate in presa, lumea se distra fara nici o teama, fara nici un gand, fara nici o panica sau ceva de genul asta...Pe strazi era frenezia obisnuita, fata de anii trecuti lipsea doar galagia triburilor de chinezi. Cand am plecat din Phuket, ghiseele de viza erau de-a dreptul asaltate de euro-australieni...Toti au aflat ca e liniste si cel putin 6 luni fara chinezi, asa ca au dat fuga spre plaje...
Oricum acesta va fi un moment de rascruce in turismul mondial, care in ultima vreme luase in seama dorinta chinezilor de a calatori mai mult decat trebuia... Interesul comercial si financiar a primat, asa ca nu s-a tinut cont nici ca nu au educatia necesara pentru a calatori, nici pe aceea ca ei nu stiu sa respecte pe ceilalti turisti. Agentiile de incomig ce lucrau cu chinezi plateau mai mult decat noi, doar sa ne scoata din obiectivele de grad zero, sa-si poata aduce ei clientii...care oricum nu erau interesati. Ei vin doar sa bifeze, sa se pozeze si atat...Nu-i intereseaza cultura, traditiile, arhitectura ci doar sa-si marcheze prezenta acolo. Ce am patit anul trecut in Cappadocia din cauza chinezilor, numai eu stiu...
Aici nu e vorba de a te bucura de o astfel de situatie. Doamne fereste...As fi inuman, inconstient, iresponsabil. Ce am vrut insa sa va spun este ca prevad o reasezare in mod pozitiv a turismului mondial. In martie plec la Berlin unde are loc cea mai mare adunare de profil si atunci o sa aflu mai multe, o sa iau pulsul...Sunt insa de pe acum convins ca China nu o sa mai reprezinte pentru nimeni acel jucator major si decisiv si o sa fim din nou, toti ceilalti, luati in seama si tratati asa cum era acum 10 ani. Si daca imi mai permiteti o parere, nu pretind ca avizata ci mai degraba intuitiva, eu cred ca toata aceasta nebunie "coronavirala" este creata, intretinuta si amplificata din ratiuni economice si financiare majore. S-a considerat ca balanta s-a inclinat prea mult in partea Chinei si ceilalti se simteau ridicati in aer, fara sa mai poata atinge pamantul cu picioarele. Cineva sau poate mai multi au considerat atunci ca trebuie facut ceva, trebuie creata o situatie de criza. Si s-a realizat, acolo in zona in care sentimentul de panica se poate instaura cel mai usor: cel al sanatatii...
Eu revin insa la vacanta noastra minunata, intr-un loc incantator, in care soarele, marea si uscatul au impreuna forma unui paradis exotic. Am sa revin, va promit!
admin:
E dis de dimineata...Dupa o luna petrecuta la o diferenta mare de fus orar, subconstientul meu obisnuit sa ma trezeasca dupa ora Asiei, m-a pus in picioare cam devreme pentru Romania... :) ::)
Pregatesc fotografiile facute de mine pentru a vi le putea transmite. Sunt multe, pentru ca am gasit in fiecare loc ceva interesant, ceva de memorat pentru viitor...Sunt multe pentru ca iubesc locurile prin care calatoresc, sunt un adevarat elixir, pe care tin mult sa-l am si acasa, sa ma bucur de el cand mi-e dor...Si in special cand o sa fiu batran, tintuit in vreun scaun, fara putinta de a mai ajunge acolo...O sa le revad cu placere din nou, din nou, din nou...Cel mai mult insa o sa ma bucur de filmulete, pentru ca acestea contin cu adevarat atmosfera vacantei, asa o sa retraiesc totul, o sa va revad miscandu-va, vorbind, razand...O sa incerc atunci sa-mi aduc aminte de fiecare dintre voi, de cei cu care am petrecut clipe minunate de viata... Filmulutele sunt pentru mine, pentru bucuria mea, pentru amintirea voastra...Pentru nimic altceva...chiar daca cineva sugera intr-o guma malitioasa ca sunt pentru a...convinge si pe altii sa vina in vacante, asa cum este aceasta...Niciodata nu am folosit in spatiul public sau in social media imagini cu oameni din Singles Camp, niciodata nu am incercat sa conving pe cineva...Recunosc ca am descurajat, dar niciodata nu am incurajat...Trecerea unui prag este pentru mine un element de convingere in plus ca sunteti la fel ce cei 25 cu care am pornit...Adica niste oameni faini, fara prea multe hachite, fara tabieturi sau obiceiuri care sa supere pe cei din jur...Cu care sa poti pleca in vacanta la fel cum ai face-o cu niste prieteni vechi...Cea mai mare suparare a mea este cand cate cineva "diferit" reuseste sa se "strecoare"...De aceea sunt foarte atent si inainte si in timpul excursiei...
O sa incerc sa va transmit astazi fotografiile pe care le-am facut, am sa confirm aici transmiterea...O s-o fac prin wetransfer, asa ca o sa fie un timp de 7 zile pentru descarcare, dupa aceasta perioada link-ul devenind inactiv...Deci cine isi doreste sa aiba fotografiile mele trebuie sa le descarce in aceasta perioada, de o saptamana...Dupa in nici un caz nu mai revin cu retransmiteri, pentru ca este un proces care ia ceva timp, ceva ce imi lipseste mie mult...Spunea cineva si ca sunt multe si ar trebui selectionate...Va spun cinstit ca eu nu am vreme pentru asa ceva, eu le stochez pe un HD extern, in totalite, netriate...Asa le si transmit, dar intr-o varianta de size mult mai mica decat cea in care le pastrez eu, asta pentru a putea transmite si a va face usoara descarcarea...
admin:
Am trimis fotografiile facute de mine celor din grup. Cine nu le-a primit, sa-mi scrie aici si o sa le retransmit, doar ca totul trebuie facut in cele 7 zile in care link-ul este activ. Dupa aceea imi pare rau, nu mai este posibila descarcarea...
Da, sa-mi incep povestea...Inceputa la Bangkok, uriasul ce se intinde pe un patrat de 40x40 de kilometri. Veneam din Hanoi, acolo unde incheiasem calatoria cambogiano-vietnameza. Din nou 20 de grade diferenta. La Hanoi erau doar 15 grade, iar la Bangkok, 35. M-am readaptat insa usor...asa ca nu am stat mult in camera si am iesit sa explorez imprejurimile. Asta dupa ce admirasem zona Lumpini de la etajul 23, acolo unde primisem o camera cu vedere panoramica.
Hotelul era amplasat in zona financiar bancara, acolo unde se afla si o multime de ambasade si un petec verde, cu doua ochiuri de apa: Parcul Lumpini. Seara parcul devine un adevarat teren de sport, sute de oameni venind aici sa alerge sau sa faca excercitii de forta. M-am plimbat cu bucuria de a descoperi o lumina atat de placuta, soarele era deja ascuns dupa zgarie nori, dar aruncase in zare vapai portocalii-rosiatice...Minunat! M-am invartit pe alei precaut sa nu calc vreunul din cei 300 de varani ce populeaza parcul, incantat de frenezia cu care oamenii isi consumau energia alergand in grupuri mai mari sau mai mici...Luciri si luminite pe apa, cu contur de frunze de palmier...Un miros puternic de iasomie asiatica, era raspandit in intreg parcul, facand din oaza aceea verde o bula de elixir...
admin:
Inca o zi de haladuit prin Bangkok. Grupul urma sa soseasca doar a doua zi, asa ca mai aveam un pic de ragaz pentru plimbare...Am inceput cu Parcul Lumpini, cel pe care seara il lasasem adormit...Acum era trezit la viata...O multime de varani, de pasari, oameni, flori...La intrare mare de tot o panoplie aurita si sclipicioasa care o are in centru pe regina mama Sirikit, iar inauntru am dat de o statuia unui muzician...M-am apropiat si am citit: Euah Suntornsanan. La intoarcere am cautat detalii despre el: a fost un cântăreț, compozitor thailandez și lider de trupă al trupei Suntaraporn. A fost un pionier în introducerea muzicii occidentale în cultura thailandeză, a lansat tendința de a adapta muzica thailandeza la stilul internațional, asa luand nastere curentul Phleng Thai Sakon.
Lumpini Parc si-a luat numele dupa locul de nastere a lui Budda, Lumbini, Nepal. Fosta gradina regala, apoi loc de campare a armatei japoneze, a devenit in 1920 primul parc public din Bangkok. Singurii “locuitori” care nu au plecat niciodata sunt un soi de soparle uriase si o multime de pasari care cuibaresc aici. O incantare sa le privesti.
In ceea ce privesc reptilele, asa cum spuneam traiesc in fostul parc regal de cand se stiu ele, dar in ultima vreme numarul a scapat de sub control, fiind monitorizate peste 400 exemplare, unele cu dimensiuni de peste 3 metri. Pt ca multi turisti se temeau, (desi acestea nu au nici o treaba cu oamenii, fiind necrofage si hranindu-se doar cu pesti si pasari moarte) s-a luat decizia ca 100 sa fie mutate. Nu stiu pe unde au ajuns bietele soparle, asta n-am mai putut afla...
admin:
Daca tot am avut inca o dupa amiaza de hoinareala, mi-am zis sa incerc si o plimbare prin zona moderna, ce se deschidea imediat dupa coltul strazii pe care era situat hotelul. Pana la Chao Praya, raul ce strabate mega-metropola era cam mult, mai bine de 6 km, iar afara erau 32 de grade, asa ca m-am limitat la Sathon Tai Road si la inca o strada adiacenta, Naradhiwas Rajanagarindra Road. De acolo se vedeau foarte bine "buchetele" de zgarie nori...In drum cateva cladiri adevarate opere arhitecturalo- ingineresti, printre care cel mai semet Sathorn City Tower. Bangkok-ul este un oras in continua transformare si sub pamant si pe si chiar aerian. Este impresionant sa vezi ritmul de construire acolo...Toate cladirile mici, zonele mai putin salubre, se demoleaza si in loc apar cladiri ultra-moderne. Modelul este Singapore sau Hong Kong...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă