Da, bine zis, "nerecunoasterea credintei". Dar, ce treaba are credinta cu religia? Eu nu prea vad legatura. Credinta e credinta, iar religia e religie. Eu, daca nu sunt religios, nu inseamna ca nu cred in Dumnezeu. Intr-adevar, poate nu in Dumnezeul in care cred cam toti. Eu cred in insasi Creatorul, care vorbeste prin noi, chiar in interiorul nostru, nu scrie in vreo carte. Cartile sunt scrise tot de "OM", iar orice om poate fi influentat, in functie de viata lui, de evenimentele din viata lui, poate fi influentat sa falsifice, su shtirea lui sau chiar fara a-si da seama. Trebuie sa selectam cele adevarate dintr-o carte, nu sa o credem "orbeshte".
Aceasta este parerea mea. In schimb, referitor la ce spunea cineva mai inainte, oare de ce trebuie sa ni se bage "pe gat" religia de cand suntem copii ? Care e scopul, sau care e rostul ?
Sa-i facem sa se teama de necunoscut? Sa-i facem sa se teama asha, de cand sunt mici? Nu sunt de acord. Eu vreau ca fetitza mea sa nu se teama vreodata de ceva. Atunci va fi mai puternica. Omul care nu are teama, dar are respect pentru legile vietii, nu ale "domnului". Acele legi ale "domnului" sunt scrise intr-o carte. Sufletul si psihicul uman nu e o carte. E un foarte complicat mecanism.
Inseamna ca sunteti de acord cu spusele preotilor care, in momentul, de exemplu, al cununiilor religioase, mireselor li se ureaza sa fie ca Rashela. Macar stie cineva ce era, ce a facut si cine era Rashela?
Aceasta Rashela era o prostituata. Daca voi credeti ca, in momentul cand va cununati religios e bine si "fara pacat" sa faceti ce facea Rashela, pentru ca asha va spune preotul ca e bine, atunci nu prea mai am nimic de comentat.