Cateva ganduri si impresii putin mai intarziate despre Lovech si nu doar...
O scurta excursie de week-end - o tentativa reusita de a iesi din cotidian, de a "fugi" dintr-un Bucuresti mult prea aglomerat si obositor, de a face o incursiune intr-un loc necunoscut, dar care ne-a uimit prin combinatia aproape perfecta dintre vestigiile istorice si verdele proaspat, omniprezent si revigorant al naturii in plina primavara. O natura care ne-a incantat cu tufe de liliac si cu meri infloriti, ne-a rasfatat cu privelistea unor cascade spectaculoase si a copacilor imbratisati de ape limpezi, ne-a uimit cu pestera prin ai carei "ochi" am putut vedea cerul.
O ocazie de intalni oameni noi, cu personalitati diferite si povesti de viata interesante, oameni care si-au dorit si au reusit sa se simta cu adevarat bine, oameni care au stiut sa zambeasca, sa danseze, sa insufle incredere si energie printr-un gest, o vorba sau o privire.
O sansa de a auzi povesti frumoase despre locuri frumoase, povesti bine documentate, povesti spuse in momentul si la locul potrivit, cu farmec si umor de catre Daniela, cea care a izbutit sa ne starneasca interesul si curiozitatea, sa creeze o atmosfera de relaxare si vacanta, sa mentina unitatea si buna dispozitie a intregului grup.
Intorcandu-ma la agitatia cotidiana m-am intrebat daca aceste doua zile au existat cu adevarat. Si da, se pare ca totul a fost realitate, marturie fiind chiar fotografiile facute, care ne-au bucurat si ne vor bucura si de acum incolo, ori de cate ori vom avea cateva minute pentru ele. O realitate pentru care as vrea sa le multumesc tuturor celor care au facut-o posibila...