M-am bucurat mult sa citesc ca ati fost o gasca faina, la fel ca anul trecut, ca v-ati distrat, ca v-a placut!
Bravo si multumirile mele pentru reactiile voastre, pentru feed-back-uri, pentru fotografiile postate.
Este important pentru noi, echipa Singles Camp, pentru cei care inca nu au ajuns acolo sa existe aceste postari de impresii, de ganduri, de imagini. Suntem toti cei care lucram in acest proiect oameni entuziasti, dedicati, iar acest lucru ne imprima o stare de emotie, sensibilitate si de asteptare. Dupa excursii, dupa efort, emotii, munca, ai fara indoiala nevoie sa vezi, sa simti ceva...Nu de aprecieri, nu de confirmari, nu de lucruri de genul acesta, pentru ca nici eu, nici Lidia, nici Diana, nici Daniela, nici Gabi, nici Gusti, nu suntem genul de persoane care asteapta multumiri, ba chiar atunci cand le primim ne simtim stangeniti. Consideram ca e normal sa facem tot ce e in puterea si stiinta noastra pentru ca voi sa va simtiti bine, pentru ca aveti incredere in noi si veniti cu inima deschisa. Pentru acestea este firesc sa va rasplatim cu tot ce tine de noi! Ce asteptam noi este sa vedem ca a ramas ceva dupa ce am gandit, ce am muncit, ce am straduit.
Iar felul unora de a ne arata ca in urma noastra sunt amintiri frumoase, sunt create prietenii, trebuie sa fiu cinstit sa o sa spun, ne ajuta psihic foarte mult. Este intr-un fel motivatia noastra, recompensa noastra. Este deci firesc ca dupa o astfel de excursie, citind ce ati scris voi, Lidia, careia va spun cat se poate de corect ca i se datoreaza reusita, primeste oxigen pentru urmatoarea excursie. Altfel pleaca motivata acolo, altfel gandeste lucrurile, alta este starea ei, decat daca aici ar fi fost doar un teren arid...fara nici un comentariu, fara nici o fotografie, fara nici un gand...
Eu m-am obisnuit ca uneori sa nu existe reactii si m-am invatat sa ma automotivez, dar pentru ei in special cei noi, este vital pentru a li se dezvolta o doza de incredere. Incredere in ei, in ce fac, in relatia cu voi. Este foarte important, pentru ca doar asa li se poate dezvolta un soi de, nu stiu foarte bine sa definesc, hai sa-i zic de "apropiere" fata de oamenii cu care merg in excursii. Altfel in subconstient apare fenomenul acela periculos de a automatiza munca si chiar daca isi dicteaza singuri sa fie apropiati de voi, ceva din spate ii trage inapoi si in fata ramane doar profesionistul, nu si omul acela minunat care se ascunde in spate. Si e pacat sa nu-l aveti pe acela langa voi...