Iată - mă întoarsă și din Sicilia, o insulă italiană aflata la rascruce de drumuri și interese inimaginabile de-a lungul întregii ei istorii. Sicilia este un amalgam de orașe și sate, munți și vai mai mult sau mai puțin verzi, de fapt mai mult arida decat verde, insule și vulcani, unii activi, alții adormiți, cel puțin aparent. Am întâlnit o lume luxoasă sau foarte săracă, dar și oameni binevoitori, care știu sa-si întâmpine oaspeții ca nimeni altii ( spun despre cei care ne așteptau în fata hotelului la care am tras în Sciacca și care au fost de-a dreptul niște gazde extraordinare). Mi-a plăcut mult de tot Taormina, un oraș așezat de jur împrejurul unui munte, pe care urcai pe niște serpentine amețitoare, având o vedere superba asupra marii, dar și a vulcanului Etna. Acesta chiar acum si-a găsit sa pufăie, cred ca de dragul nostru:)). Și pentru a-i răspunde, am urcat pana la 1900 m unde ce sa vezi, am găsit niște cratere stinse și un grup de mafioți care luau masa la restaurantul de acolo. Mare mi-a fost mirarea când am văzul salutul lor specific. Îmi dorisem sa văd așa ceva, nu doar în Nașul! Dar pufaiala e mult mai sus, pe la 3000 m, unde nu ne-am hazardat, ne-am mulțumit doar cu privitul din zare. Pentru mine Etna a fost ceva deosebit, cu versanții ei de râuri de lava stinsă și vegetație luxurianta pe alocuri, dar și multa cenușa sau grohotis ramase de la erupțiile anterioare. Sa vezi acum Etna și sa te întorci acasă teafăr, e ceva:))).
M-a impresionat în mod deosebit orășelul antic Erice, situat pe un vârf de munte deasupra orașului Trapani. Am avut impresia ca sunt undeva în evul mediu, cu clădirile din piatra și străduțele pavate ca acum sute de ani în urmă. Absolut deosebit. Siracuza, Palermo, Catania mi-au lăsat o impresie puternica de orașe mari, cu monumente pe măsură, cu o viață normala la vedere, dar și una ascunsă, pe alocuri tenebroasa. Așa e Sicilia, plina de contraste pe care le vezi din detalii. Dar orașul port Sciacca mi-a rămas în suflet ca ceva neașteptat. Am avut cazarea chiar în port, la câțiva metri de chei, unde erau andocate bărcile pescărești. Am găsit un loc autentic, cu clădiri vechi și mai ales un restaurant unde am mâncat pe cinste: o afacere de familie bine pusă la punct și cu niște mâncăruri deosebit de gustoase și servicii prompte.
Mi-a plăcut mult grupul, ne-am distrat, am râs și ne-am împrietenit. Gigi ne-a ghidat f bine, ca de obicei, cu detalii despre fiecare loc și cu siguranță omului care știe foarte bine ce face. Abia acum mi se decanteaza totul în memorie, după ce m-am odihnit și am revăzut fotografiile. Sa ne revedem si sa auzim numai de bine!