Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Norvegia. Excursie in tara fiordurilor. 27 iunie - 4 iulie 2019
admin:
Promiteam cateva poze, astazi continui...
admin:
admin:
Nina Petre:
Wow, ce locuri, ce poze!
Pământul e o operă de artă, Natura nu are egal! Da, ce-a reușit Omul să facă în unele locuri e remarcabil dar nu suportă vreo comparație în mintea mea. Noi înșine, împreună cu toate viețuitoarele, privind din afară, suntem piese de arta pe Pământ...încă nu ne vedem unii pe alții așa dar avem tot timpul din lume să exersăm și în final să înțelegem...
Știi Gigi ce-a mai reușit să facă SC-ul din noi? Cei mai conștiincioși oameni la locul de muncă! În primă fază mi-am imaginat toate fanteziile cu câștigul la loto și cu inventarierea rudelor bogate! După asta mi-am revenit și nu mai refuz nimic de lucru în plus, nu mai comentez ca înainte...Am în minte lista de excursii și asta mă calmează instant! :)
admin:
Norvegia este cel mai bun exemplu de simbioza perfecta intre om si natura. Extraordinar cum stiu acei oameni sa pretuiasca mediul, locul in care traiesc. Totul este impecabil: casele sunt in ton cu natura, gradinile sunt aranjate atat de placut, de dichisit, de atent, in armonie cu ce este in jur! Este mai mare placerea sa privesti la felul in care-si decoreaza ambientul, cum il mentin curat, cum il respecta!
In Norvegia am aterizat aproape direct din Sicilia. Un alt taram minunat, cu locuri uluitor de frumoase. Dar unde omul nu este aproape deloc in armonie cu natura...Exista din pacate in spiritul nostru latin o anumita delasare, o superficialitate, o tendinta de a nu da atentie detaliilor. In Norvegia crede-ma ca nu am vazut un pet, o punga, un gunoi, nici in jurul caselor, nici pe strazi, nici pe marginea soselelor. Nici chiar in zonele turistice. Nimic. Pe cand in Sicilia...mama-mama! :-[
Explicatia pentru care noi romanii migram de preferinta spre Italia si Spania este ca acolo ne simtim mai ca acasa. Nu ne place rigoarea, nu ne simtim confortabil incorsetati in reguli. Aud mereu in jur chitaieli, vaicarituri, lamentari, ocari, critici, ca aia nu-i bine, ca aia de ce e asa, ca de ce trebuie sa... Dar daca m-as uita in oricare dintre curtile comentatorilor de profesie sunt convins ca m-as ingrozi...
In timpul zborului ma uitam in jurul meu. Langa mine o persoana care lucra de 25 de ani in strainatate, in constructii. Acum era pe santier in Norvegia. Se vedea ca are mentalitatea omului muncitor care pretuieste munca si respecta pe cei care-i ofera de lucru. Spunea ca e de 3 ani in Norvegia. Si-mi explica ce inseamna lucru acolo. Vara, iarna, ploaie, ninsoare, indiferent cum e, noapte polara, zi lunga, se lucreaza. Fiecare stie ce are de facut, nimeni nu trebuie sa-i atraga atentia, nu e nevoie de indemn la munca sau de observatii ca de ce bea, de ce s-a oprit etc. Au echipamente foarte bune, li se ofera fructe, mancare calda, conditii foarte bune de locuit in santier. La 6 saptamani au cate o saptamana libera pentru a merge acasa, au bilete de avion dus-intors gratuite. Banii sunt bani, nu se intarzie nici macar o zi cu plata. Dar si munca e munca!
In dreapta mea, erau doi tineri care discutau despre un tratat de chirurgie neurologica. Fiecare avea in brate cate un volum urias, citeau si comentau. Totul era in engleza, semn ca invatau in afara tarii. Se vedea de la o posta ca sunt dintre tinerii aceia minunati pe care tara asta ii da din cand in cand, studiosi, dedicati, respectuosi. Ma uitam si la modul in care se adresau stewardezei, cu tot respectul, la persoana a doua plural.
In spate, o tiganca cu pretentii de norvegianca, cu barbatu-sau, un blondut grasuliu si tacut si puradelul de vreo 12 ani. Tiganusul obraznic, needucat, ragea si tipa ba ca una ba ca alta. Cand i-am spus tigancii sa-l potoleasca un pic, ca nimeni din jur nu se poate linisti si odihni, mi-a raspuns ca ar trebui ca pe avion sa-mi iau casti, sau sa stau acasa, ca-s prea...batran pentru calatorii. Poftim si spune-i ceva tigancii in replica. Nu ai argumente. In schimb omul de langa mine, s-a ridicat, s-a uitat la ei strafulgerandu-i cu privirea si le-a explicat ca trebuie sa faca liniste. Si s-a lasat tacerea. Pai clar, asta este leacul tiganilor: frica. In lipsa educatiei si reperelor ramane un singur lucru de facut...
Imi spunea omul asta: in Norvegia, pana sa vina tiganii nostri, oamenii aia nu stiau ce este aia cersit. Cand au vazut primii oameni pe strada stand si intinzand mana, nu stiau cum sa reactioneze. Mi-a spus ca a vazut cum o norvegianca, jenata ca nu are bani sa-i dea (acolo 99.99% din plati se fac cu cardul), a chemat tiganca in magazin si i-a cumparat alimente de vreo 300 NOK, adica vreo 30 euro. Zicea omul: "ma gandeam atunci ca eu stau si muncesc doua ore in ploaie pt banii aia". Imi mai zicea ca autoritatile, confruntate prima oara cu cersetori, la fel nu stiau cum sa actioneze. Ce sa faca cu acesti oameni...
Te gandesti ca in tara aceea casele raman descuiata, la fel masinile...un rai pentru tiganii nostri. Nu sunt inca prea multi, dar pe drumul spre Oslo m-am ingrozit cand am vazut cateva randuri din spatele avionului pline de tigani...
Dar unde am ajuns: de la natura, la tigani... :-\ ::) :) Inchei aici, spunandu-ti ca intradevar e asa cum se spune: norvegienii nu considera ca natura este pentru a o vizita ci o considera casa lor...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă