Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Havana, Croaziera Caraibe si sejur Varadero 1 - 15 martie 2019
admin:
Sa merg mai departe cu povestea mea...Dupa 3 zile de plaja, baie si coctail-uri a venit si ziua despartirii de Varadero. Drumul de 160 km trece peste podul Bacunayaqua, unde fireste am oprit pentru panorama pe care o ofera. Spre Varadero, oprisem intr-o larga parcare, unde se serveste o pina colada delicioasa, oferita in ananas...Podul Bacunayagua este cel mai lung și cel mai înalt pod din Cuba. A fost construit in 1959 si are cu puțin peste 314 m lungime și 103 m înălţime, fiind considerat a fi o minune a ingineriei civile cubaneze. Trece peste valea Yumuri.
www.youtube.com/watch?v=7eDddrWanio
Ajungem in port, lasam bagajele cu care urma sa ne intalnim doar seara, pe vas. Acestea se colecteaza intr-o zona interioara a portului, se eticheteaza si urmeaza a fi transportate de stewarzi pe vasul de croaziera, fiecare in cabina aferenta.
Plecam sa descoperim Havana, dar nu oricum, ci cu masini de epoca, celebrele old-cars cubaneze, din anii 60. Am luat-o pe jos din port, traversand Piata Sf Francisc, apoi prin fata Casei Guvernatorului, pe Obispo, strada pietonala cea mai cunoscuta, cea mai vie a Havanei. Pe aceasta strada se afla Hotel Ambos Mundos, construit in 1924, pe fundatia unei vechi case. In acesta a locuit timp de 7 ani Ernest Hemingway. Camera in care a stat este acum muzeu, se poate vizita.
In capatul strazii Obispo se afla celebra Floridita, barul in care Hemingway isi servea dalquiri-ul...Ceva mai incolo este un hotel foarte frumos renovat, apoi Parcul Central. De acolo am luat masinile care urma sa ne poarte pentru o ora prin Havana. Fiecare si-a ales culoarea si masina si in convoi am plecat prin oras...In minunata Havana:
www.youtube.com/watch?v=uw4ZEkUxSZg
Traseul nostru cu masinile de epoca a inceput pe Malecón. Oficial numita Avenida de Maceo, Malecon este o esplanadă largă, o șosea și o faleza pietonala care se întinde pe o lungime de 8 km de-a lungul golfului de la gura portului Havana din Old Havana , din cartierul Centro Habana si terminând în cartierul Vedado. Afaceri noi apar pe esplanadă din cauza reformelor economice din Cuba, care permit acum cubanezilor să dețină afaceri private. Construcția lui Malecón a început în 1901, în timpul regimului militar american temporar. Scopul principal al construirii a fost acela de a proteja Havana de apă și de așa-numitul Nortes.
Guvernele cubaneze ulterioare au continuat extinderea primei secțiuni a Malecón. În 1923 a ajuns la gura râului Almendares între străzile K și L din Vedado, unde a fost construită Ambasada Statelor Unite (acum este parasita, datorita unui zvon cum ca aceasta tara ar fi lansat un atac sonic asupra SUA) , Parcul sportiv José Martí și, mai departe Hotelul Rosita de Hornedo, astăzi, Sierra Maestra. Malecón este foarte popular pentru cubanezi, ziua aici se pescuieste, iar seara, daca vremea o permite, se aduna pentru a canta si dansa...
Am facut un popas la Hotel National, construit în stilul original Art Deco în anii 1930. superba locatie, amplasare de vis. A gazduit o multime de artisti, de personalitati...Facem si noi cativa pasi in incinta, apoi in gradina din spate...Uluitor de romantic loc...
Am trecut si pe langa Universitate. Înființată în 1728, Universitatea din Havana și cei 60.000 de studenți ocupă un spatiu destul de larg. În anii 1950, universitatea, care este alma mater a fraților Castro, a fost locul protestelor majore antiguvernamentale. Este foarte cunoscuta pentru calitatea actului educativ, aici sosind pe langa studentii cubanezi si multi altii din strainatate. la zborul din Istanbul spre Havana am avut vecin de loc in avion un tip din Mali, cu care am conversat mult. Facuse dreptul la Universitatea din Havana, pe care a laudat-o mult. Acum lucreaza la ambsada Venezuelei din tara lui...
Am traversat Habana Centro, un pic din Vedado si am dat cu nasul putin-putin si in Miramar, fara indoiala cea mai rafinata si mai exclusivista zona din capitala Cubei. Vedado este intesat de parcuri, fiind odata fief-ul american si cel al comerciantilor imbogatiti. Centro este o zona pitoreasca, foarte descriptiva pentru Cuba, cu cladiri vechi, darapanate, pastrand insa ceva din farmecul unor vremuri de glorie...
Am ajuns si in celebra Piata a Revolutiei, vegheata de un imens monument si de figurile lui Castro si Che.
A fost si sedinta foto, evident... ;D
admin:
Am transmis fotografiile. Daca nu le-ati primit, trimiteti un Email pe office@singlescamp.ro si retransmit.
Louie:
Superbe fotografii! :)
Probabil ca urma sa fie mentionate si eu ma grabesc cu intrebarile, dar... sunt curioasa :)
Ati incercat trabucurile si romul cubanez? Ati fost in vreun loc unde se fac trabucurile?
Cum a fost mancarea? Sau ce alte delicatesuri traditionale cubaneze ati incercat?
admin:
Louie, evident ca am vizitat si una dintre cele trei fabrici de trabucuri ce produc high premium pentru export, vestitele Coiba, Monte Cristo si Romeo si Julieta. De incercat l-am vazut doar pe tizul meu ca a facut-o, dar cum eu nu sunt fumator, nu am avut curiozitati...Este foarte interesant procesul de rulare al trabucurilor, ni s-a explicat ca exista 9 nivele de pregatire profesionala pentru asta, incepand de la ucenici, pana la maestranza, cei care stiu sa dea aromele. Sunt 5 tipuri de frunze care se folosesc la rulare, una da tarie, alta aroma, alta miros, combustie si una este cea de invelire finala. Inainte de a fi folosite sunt tinute intr-un soi de bait, din miere si scortisoara, astfel ca devin aromate, dar si elastice. Un rolator poate sa faca intre 50 si 230 de trabucuri pe zi si desi un singur produs costa peste 5 USD, el primeste pe ziua de lucru in jur de 3 - 10 USD, functie de cate bucati produce. Dar scoate din fabrica, sau vinde direct vizitatorilor cateva bucati cu 4-5 USD/bucata, asa ca isi rotunjeste frumos venitul.
Am vizitat si doua muzee ale romului, unul dedicat marcii Havana Club, iar celalalt a fost chiar fabrica unde se producea romul meu favorit, Legendario. Daca aveti ocazia incercati acest rom, cel de 34 de grade este pt femei, fiind mai dulce, iar cel de 40 de grade este pentru barbati, ceva mai sec. Extraordinare ambele ca gust si aroma, nu se compara deloc cu frantuzitul deja Havana Club. Evident ca regele este romul Santiago, cel de reserve, costa in jur de 40 USD, dar face toti banii. Este un adevarat elixir. Preturile la rom sunt acolo mici, ma refer la cele obisnuite, de 7 ani: intre 6 USD si 10 USD/sticla de 0.7l. Doar cele mai speciale, au tarife sa le spunem mari, dar calitatea este indiscutabil, high premium. De incercat cred ca a incercat toata lumea, au fost nenumarate ocazii... :)
Mancaruri? La Varadero am mancat in resort, am avut all inclusive, dar acolo nu se poate discuta de ceva traditional, era un bufet imens, dar majoritatea erau produse si feluri internationale, adaptate la gustul turistilor majoritari, adica din Canada si Germania.
La Havana am mancat in paladares, adica mici restaurante familiale. Majoritatea a a optat pentru homar, o portie era de la 10 - 25 CUC (1 EUR = 1.08 CUC), dar am vazut pe mese si creveti, si carne de porc si vita. Cubanezii gatesc foarte sanatos, iar legumele lor sunt lipsite de pesticide si ingrasaminte. Nu au bani pt asa ceva, asa ca folosesc doar ingrasamantul natural si sapa. Folosesc mult radacinile de legume - yuca, malanga, boniato, quimbombo, cartofii dulci şi porumbul.
Ca preparate, ce am vazut mai mult acolo este apropiat cu ce am mancat in Africa, adica „moros y cristianos“ (fasole neagră şi orez), „arroz con pollo“ (pui şi orez) şi „picadillo“ (carne tocată de vită cu orez). Am vazut si mult peste, dintre care se remarca pargo, nu ma intrebati cum se traduce ca nu stiu...Folosesc la garnitura banana, dar este un soi special, foarte aromat si care se pastreaza ca forma.
De departe cele mai vestite in Cuba sunt coctail-urile, Cuba-Libre, adica rom alb, Coca-Cola si lime, apoi Mojito, care acolo atinge perfectiunea, in special la Bodequita del Medio si daiquiri, care este la el acasa la Foridita.
Mojito a devenit cu adevărat popular în 1930 în Havana, după care a fost transformat într-un trend mondial de către celebrități precum Brigitte Bardot, actorul australian Errol Flynn sau Ernest Hemingway. Din pasiune pentru fermecătoarea Cuba, unde și-a petrecut ceva timp în calitate de jurnalist, Hemingway a încercat această băutură locală în „La Bodeguita del Medio“. A rămas fascinat de ea, motiv pentru care și astăzi îi găsim scrisul de mână pe unul dintre pereții acestui local-muzeu: „My mojito in La Bodeguita, my daiquiri in El Floridita“. Mojito are 5 ingrediente si modul de preparare poate fi vazut live la Bodequita: rom, zahăr, suc de lime, apă minerală și mentă.
Unul dintre cei mai faimosi oameni care iubeau cocktail-ul Daiquiri a fost acelasi neobosit bautor, Ernest Hemingway. Acest cocktail se presupune ca isi are originile pe la 1880 in Cuba si era prescris atunci mai mult ca...tratament medicinal. Ingredientele sale: rom alb, suc de lime, sirop de zahar si un decor (o bucatica de lamaie de obicei sau am mai vazut cireasa).
Bineinteles ca le-am incercat pe fiecare...doar nu puteam trece prin Havana fara sa ne bucuram de ele... ;D ;D ;D
admin:
Seara am petrecut-o la Tropicana, dar inainte de aceasta ne-am imbarcat pe vasul de croaziera. 2 zile urma sa ramanem ancorati in Havana...
Va spun la modul cel mai prietenesc, fara sa credeti ca incerc sa motivez pe cineva, sa-i trezesc in mod comercial curiozitatea, luati ceea ce va spun ca un sfat: mergeti intr-o croaziera! Este minunat, conditiile sunt excelente, programul este foarte bogat, atmosfera una destinsa vesela. Si va da posibilitatea sa vedeti o multime de locuri, pe care in alt fel nu ati ajunge sa le vizitati.
Va prezint in imagini vasul calatoriei noastre:
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă