Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Croaziera Caraibe: din Guadelupa pana in Martinica 22 martie - 1 aprilie 2019
wonderland:
Rox, multumim, cu click pe fiecare poza, le putem vedea mai mari. :)
Primul cuvant care mi-a venit in minte este "stralucitor".
Superba locatie!
Iar pentru imaginile si povestile lui Gigi cuvantul este "rascolitor".
admin:
Aminteam in ceea ce am povestit la intoarcere despre dorinta, despre apetitul meu de a cunoaste mai multe despre cultura creola. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa caut in DEX care este definitia pentru o persoana creole. Si am ramas tare uimit sa vad ca este definita ca o persoana alba. Pai ceea ce am vazut eu acolo, numai alb nu se poate numi. Creolii sunt metisi, o combinatie intre spanioli, portughezi si francezi cu populatia neagra, cu sclavii adusi din Africa, ij nici un caz nu poti spune ca sunt albi. Au o piele aramie, ciocolatie, unii mai deschisa, altii mai inchisa la culoare. In ceea ce priveste originea creola am gasit pe site-uri in engleza, preluata ca idee si la noi o confuzie: "o mixtura intre primii colonisti si populatia locala". Pai populatia locala, la venirea colonistilor era amerindiana, in nici un caz neagra. Inca mai exista in jur de 3000 de kalinago in Antile iar fizionomia lor este tipic mayasa, au pielea alba si trasaturile caracteristice bastinasilor din America de Sud.
Ce s-a intamplat de fapt, cum am inteles eu lucrurile, din ce am aflat de la ghizi, din ce am mai stiut, din ce m-am documentat intre timp. Dupa exploatarea pana la extinctie a populatiei locale, colonistii au avut nevoie de o forta de munca ieftina pentru plantatiile foarte valoroase de zahar, bumbac si pe alocuri de tutun. Asa ca au apelat la negustorii de sclavi africani si au inceput sa populeze Antilele cu negrii. Nu erau adusi doar barbati ci si femei, ele urmand sa fac muncile necesare supravieturii coloniilor de sclavi. Dominica, insula cea mai bogata in resurse de hrana, era folosita ca loc de aprovizionare pentru acestia. Hrana lor principala era fructul "copacului de paine" pe care oricat ati incerca va garantez ca nu il puteti manca. Dar oamenii aceia s-au adaptat si au ajuns sa reziste la 16-18 ore de munca extenuanta pe zi avand ca baza de hrana aceste fructe.
Multe femei erau frumoase, asa ca au ajuns in paturile stapanilor. Acestea au dat nastere unor metisi, care au fost folositi in casa ca servitori si au avut oarecare acces la educatie. Stand foarte aproape de stapani, au invatat limba lor, au preluat din comportamentul acestora, iar visul lor era sa fie la fel ca ei. De aici si apetenta sclavelor metisate, care se simte puternic si azi, pentru bijuterii, pentru rochii elaborate. Isi doreau sa fie si ele ca stapanele, imbracate frumos, vesel, bogat. La barbati s-a intamplat acelasi lucru cu copierea stapanilor: si acum poarta palariile acelea coloniale de paie, pe care le vedem in filme...
Pe multi ii vezi cu ceas la vesta, cu brau la costum, cu pantofi colorati, cu batista mare de matase la buzunarul de la veston.
Imi aduc aminte de explicatiile lui Radu Popescu, prietenul meu bun care se ocupa de copiii orfani de la Orlat si pe care o parte din voi l-ati cunoscut la Sibiel si Gura Raului. Spunea, explicand radacinile jazz-ului, care fara indoiala ca din punct de vedere al ritmului vin din Africa, de la sclavii care isi insoteau munca cu singura motivatie posibila: un soi de cantec, sacadat, care marca ceea ce faceau. O lovitura de baros, o sapa, taierea unui lemn, era marcata de un sunet muzical. Explica el: la un moment dat, a aparut o noua rasa, rezultata din folosirea femeilor negre ca sclave sexuale. Acestea au nascut copii mulatrii, care au fost adusi de stapani sa lucreze in casa. Si cum fiecare casa coloniala avea un pian, ca semn de aristocratie, copiii metisi au avut acces la acest instrument. Asa au invatat sa cante in alt fel ca pana atunci...Acolo este radacina jazz-ului, de la acei metisi a pornit jazz-ul...
I-am urmarit pe vasul de croaziera ca si comportament, ca si vestimentatie, ca si mod de a-si petrece timpul. Din pacate multi din cei tineri sunt supraponderali, este clar ca alimentatia albilor nu le prieste. Nu conteaza cat de grase sunt, le vezi cu rochii stramte, pe tocuri...Cu toate kilogramele se misca si danseaza de zici ca au 50 de kilograme...Uimitor...Cei mai in varsta insa se poarta imbracat elegant, in costume de culori vii, iar pe unele din femei le-am vazut in rochii din materiale ecosez, traditional creol. Seara era o incantare sa ma uit cum apareau in perechi, amandoi imbracati ca acum 200 de ani...Mi se parea ca e cadrul unui film...
Nu sunt galagiosi, sunt foarte atenti, iar seful restaurantelor, un roman din Constanta, ii definea ca foarte cuminti, chiar ascultatori. Nu au nimic in comun cu negrii pe care ii vedeti in alte tari, nu au stridenta acelora. Mi-e greu sa explic foarte clar ceea ce am perceput eu, dar pot spune ca e o forma de comportament amestecat un pic umil, marcat fara indoiala de anii de sclavie, de dorinta de arata si se purta ca stapanii lor, modele for-ever pentru ei...
Nu am avut posibilitatea sa-i fotografiez pe vas, ar fi fost un gest de totala impolitete s-o fac. De aceea pentru a va rata costumele traditionale dar si cele de gala, am apelat la google image, descarcand cateva fotografii. Am tinut mult sa va rata ceva ce m-a incantat de-a dreptul...
rox:
Buna ziua, din nou! O sa adaug si cateva poze cu Marea Caraibelor cu culoarea sa incredibila, intr-una din poze este pe o parte Marea Caraibelor si pe cealalta Oceanul, este chiar locul lor de intalnire! Am adaugat si o poza din seria aterizarilor celebre de pe aeroportul din St Martin, am surprins 3 avioane mari la aterizare in 20 min!! Iar cea mai simpatica poza este de la o degustare de rom cu aroma de scortisoara, intr-un pitoresc pub local din Dominica :D
admin:
A doua zi in Guadelupa, desi se anunta una de relaxare si plaja, cu o parte din grup am ajuns in Gradina Coralilor, din Rezervatia Cousteau. Acum 2 ani vazusem Palancar si Columbia, celebrele recifuri de corali de pe coasta Yukatanului, dar locul acesta mi s-a parut mai frumos, mai bogat in fauna si flora...Un paradis subacvatic.
Este fascinanta senzatia aceea cand esti doar tu si adancul, cand lumea aceea ascunsa de ape ti se asterne in fata ochilor. Nu stii la ce sa te uiti, ce sa admiri: pestii multicolori sau formele superbe ale coralilor. As fi in stare sa stau zile intregi scufundat in apa si sa privesc in adancuri...Efectul acela absolut magic al luminii ce incearca sa-si faca loc spre adancimi, linistea abisala, viata nebanuit de intensa...Totul este surprinzator, neasteptat, fermecator...
Ceva mai incolo, intr-un golf linistit, o ..."turma" de broaste testoase, pastea imprastiata, iarba de pe fundul marii. Am coborat si acolo, asa ca am putut admira indeaproape aceste vietati "ardelence"... :) Nu se prea sinchiseau de noi, isi vedeau linistit de treaba, doar din cand in cand ieseau la suprafata sa ia cate o gura de aer...
Minunata zi si un apus superb admirat de pe terasa restaurantului in care am luat cina...
Trebuie sa-i multumesc lui Oti pentru camera ei subacvatica si instantaneele luate in mare. Fara ea nu as fi avut ce va arata...
Maine mi-am propus sa va povestesc ceva despre Caribelle Batik si despre imensul arbore de pe proprietate, un saman in varsta de peste 400 de ani...Acolo a fost un alt loc care m-a impresionat mult in aceasta calatorie...
oti:
nu mai e loc de multumiri. nu stim care sa incepem primii in asa ceva....
nu mai sunt cuvinte pentru a aprecia peisajul si atmosfera de pe vas, de pe insule... un tot frumos, mistic si cu multe invataminte.
intotdeauna mi-am dorit sa cunosc si alta lume decat cea europeana, comoda, sofisticata, cu multe fite.
aici am vazut cum pot fi fericiti oamenii simpli, pentru care tehnica avansata ajuta doar la cum sa-ti anunti vecinul ca soseste vaporul in port. *|*
mai tineti minte replica ghidului din Dominica: easy breezy? :) am vazut un desen animat in care un papagal albastru asta fredona... in traducere libera ar insemna: floare la ureche (usor de facut)... :dance:
cred ca asta e cea mai buna caracterizare pentru acei oameni. totul parea simplu si usor de facut...
sper sa repet experienta... si m-am hotarat: la pensie ma instalez pe St. Martin.
Navigare
Du-te la versiunea completă