Scrise de noi > Poeziile noastre

Atelier de poezie colectiva

<< < (20/47) > >>

Syzygium:
Oda butonului "Like"

Cinste celui ce a inventat butonul "Like"!
El niciodata nu a spus
Dar noi cu totii am dedus,
Ca "Like" nu e ca sa-ti arati placerea
Ci ca sa iti ascunzi, politicos, tacerea.

Syzygium:
Dragi colegi, fac o paranteza la postarea anterioara. Adevarul este ca sunt aici cam clandestin, n-am o afinitate prea mare cu poezia si nu mi s-au mai intersectat versuri prin cap de pe vremea copilariei si nici cititor frecvent de poezie nu sunt si n-am fost. Dar cand va vad pe aici, simt nevoia sa fiu printre voi, simt nevoioa sa spun cate ceva. Si pentru ca tot e vorba de un atelier, mai jos incercarea din care am distilat forma epigramistica anterioara.

(Si sa stiti ca in continuare am de gand sa tac, atata timp cat simt ca nu am ceva de spus.)

Ah, si inca ceva - imi pare rau ca aduc o sincopa in stilul stabilit de voi anterior, poate reluati postarile sa-l restabiliti

Tacerea e un limbaj
pentru care nu avem cu totii acelasi decodaj.
Dictionarul ni-l construim fiecare,
Pe masura ce o noua tacere apare.

Si ca lucrurile sa fie si mai putin clare,
Tacerea se modernizeaza, mobilitatea ne preseaza.
Inainte taceam in spatele cuvintelor rostite,
Acum tacem alert in spatele butonului "Like".
Adaugam tacerii o noua semantica, o noua gramatica.

Cum poti sa te faci ca n-ai auzit sau ca n-ai inteles,
Cuvantul scris si trimis nu mai poate fi sters,
Te mai ascunzi un pic in spatele unui spam,
Sau a unei caderi de internet,
Dar stiu ca ai primit mesajul si astept un raspuns concret,
Si daca chiar vrei sa taci,  atunci sa taci politicos,
Apasa butonul "Like" de mai jos!

Dana Caragea:
De obicei eu tac, lasand pe altul sa vorbeasca
Si urmaresc cu interes pe cel avid sa povesteasca
De multe ori m-am intrebat: de ce asa?
De multe ori mi-am reprosat: hai spune si tu ceva!
E cam ciudat sa nu am vorbele la mine
Cand in minte cuvintele mi se ingramadesc
Cand par un copil ce gura cu greu deschide,
Simtind privirile din jur. Si, doar gandesc:
Dar de eu nu as tacea
Pe ceilalti cine i-ar mai asculta?

wonderland:
(am si io vreo doua replici,
dar mopul nu ma lasa,
revin cand pot si eu pe aici,
voiam doar sa va spun ca aveti...clasa!
:applause: :applause: :smitten:  e doar o paranteza ca sa nu lasati tacerea sa-si faca de cap prin atelierul nostru. Dezlantui-ti-va si nu ma impiedicati / de gandul ca nu stiti sau nu puteti/ ca doar, la urma ce iese noi vedem se iese. Pam- pam. Teribil imi place atelierul asta, mai ales ca vad ca ne adunam si ne inmultim. :thumbup:)

Syzygium:
(culmea ironiei, am vorbit de butonul @Like@ la un subiect la care chiar am rezonat cu tot ce ati scris voi :) )

Si eu iubesc tacerea de la mine de acasa,
Si eu iubesc tacerea ce uneori in doi se lasa,
Imi place uneori tacerea intre prieteni,
Ce nu sunt obligati s-o umple.

Si da, adeseori tacerea doare,
Adeseori e insotita de incruntare,
E plina de repros sau de uitare,
De indiferenta sau neacceptare.

Am cunoscut si eu tacerea
Cand ceilalti cu verva povestesc,
Si mi s-a reprosat tacerea,
Si n-am stiut cum s-o strunesc.

Inca nu stiu cum sa o accept,
Inca nu simt ca am acest drept,
Sa tac atunci cand simt asa,
Si sa nu ma doara tacerea altora.

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă