Flori de vis@ wonderland
Nu-i inca timp de primavara,
Se cerne alb si des ninsoarea.
Nu-i inca vremea verdelui involburat,
E iarna ca-ntr-un timp de neuitat.
Cad fulgi marunti, n-au nicio graba.
In zborul lor e o liniste ce pare cam neghioaba.
Dar, daca intri in a lor plutire
Si gandurile iti ies, incet, din amortire.
Deodata esti din nou copil, alunecand pe-o sanie,
Iar linistea se sparge de vuiet, rasete si galagie ,
Esti iar in vremea cand nu-ti pasa de foame sau de-nghet
Cand, pentru tine, timpul nu se masura si n-avea pret.
Din joaca te oprea numai dojana dulce a bunicii
Care si-acum te imbratiseaza, dar din vesnicii
O lacrima in zambet se topeste
Si din alunecarea spre trecut te opreste.
Cand ninge-n tine cu tristeti, mari sau marunte
Si iarna-ti pare grea povara, nu timp de poveste,
Sa-ti amintesti ca o minune se petrece sub zapada:
Pamantul desavarseste a verdelui izbanda.
Nu-i inca timp de primavara.
In calendar si nici pe-afara.
Se cerne alb si des ninsoarea?
In suflet lasa-ti gandul sa iti cearna soare.
Azi, fa-ti timp de joaca sau de povestit.
Sau plimba-te cu fulgii, linistit.
Si daca fulgii-ti par doar triste flori de gheata,
Preschimba-i tu in flori de vis, ce risipesc a mintii ceata.