Din "joaca frumoasa" de pe forum a lui wonderland, noiembrie, adda, gabi p, oviarad, iustin, a iesit o poezie. Am gasit-o in ceas de dimineata in cutiuta cu povesti. Mi-a placut mult si forma si mai ales mesajul, starea colectiva. Nimic mai frumos, decat sa savurezi ceva, sa te bucuri impreuna cu ceilalti! Am perceput mereu placerea ca pe un act colectiv, doar impartasita are substanta. A te bucura singur de ceva, seamana a egoism...
Mi-am zis ca musai trebuie sa va arat si voua ce a iesit dintr-un sentiment frumos, stimulativ, colectiv. Ce s-a intamplat cu compunerea acestei poezii este unul dintre cele mai bune momente Singles Camp, definind extrem de bine ceea ce am gandit si mi-am dorit eu sa existe aici ca atmosfera, stare, relationare, comunicare...
Ciripoii primaverii Astept primavara. A vazut-o cineva?
Si eu o caut. Nu poate fi departe...
E acolo. Iarna o ascunde in spate
Ne pacaleste cu fulgi de nea
Eu o aud, adeseori, dimineata.
E-n cantecul pasarilor,
In lumina ce-mi patrunde pe fereastra
Si-n soapta mea...
E-n aerul ce curge,
In fiecare gand de la rascruce,
Si-n tine este iarasi primavara,
O, soapta dulce, gand, privire
Iara...
Mi-e dor de primavara, mi-e dor,
De florile albe si color,
De gaze, fluturi, diversitate,
De senzatia de nou in toate.
Cand deschid dimineata fereastra
Aud un ciripoi galagios
Ma gandesc sa pun casute in copaci...
Cine a pus casute la rascruce
Doar pasari cu-al lor cantec dulce
In dimineti ce freamata de viata
De dor si de fior...
Si de-al tau gand
Innaltator.
Pai, pune-le casute, apoi hrana, toata vara
Si-ti vor intoarce darul ciripoii!
Nu doar cantand, de zici ca-s mii de greieri,
ce iti alunga linistea din creieri,
ci si ingrijind copacii viermanosi.
Ce-I daca-mi canta un ciripoi?
Se bucura si el ca mine.
Vreau soare si parfum de flori.
Narcise, frezii si zambile
Sa simt natura renascand
Si viata vesela sa fie!
Vreau la munte pe carari serpuitoare,
Prin pajisti infloritoare
Sa simt acea libertate aparte
Sa ascult ale vantului soapte
Un ciripoi nu-i vestitor!
El asta face, ciripeste, iarna, vara...
Cand randunica vom vedea
Si verdele va exploda!
Voi vreti parfum, culoare, fluturare,
Dar eu ma uit pe-a mea fereastra
Si, ce sa vezi?
Doar iarna pare azi invingatoare!
Se cerne alb si des ninsoarea.
Nu stim prea bine ce-o sa vie...
Dar viata vesela sa fie!
In zile mute si tacute
Natura sta sa te sarute,
Sa-ti puna ganduri si grandoare,
Sa-ti dea caldura sau racoare.
Sa continuam sa ne lasam purtati
De al creatiei fior ce ne-mbie
Sa nu ramanem prea indepartati,
Cand ne aduna pe a versului corabie.
Chiar daca primavara e pretextul zilei
Noi stim ca dorul ce ne rascoleste
Nu-i unul adresat numai pupilei,
Ci, sufletului ce, rascolit de frig, tanjeste.
Tanjeste dupa-un susur de izvor
Ce-i aminteste, povesti trecute de amor,
Tanjeste dupa-o imbratisare
Cand in inima soarele-i din nou rasare,
Tanjeste dupa acel fior
De viata, simplu, datator
Cantat de-al nostru ciripoi
Imbratisat, de la Iustin, de noi.
Imi canta un ciripoi
Ca spre primavara
Iarna cazu intr-o joi
Fara sa o doara.
Iarna cazu intr-o joi?
Eu chiar acu cazui pe ganduri
Si ma doare
Ca, uite, am pierdut frecventa,
De loc nu mai gasesc cadenta.
Cati ciripoi mai ai, Iustin?
Tu te distrezi, pe noi ne doare capul
Vazand cum dai tu in poem cu batul.
Iar noi, in loc sa ne gandim la primavara
Ne ocupam de ciripoi, sa nu se simta o povara.
Dar, uite ca respir adanc si reiau firul.
Ca sa nu pierdem de tot sirul.
Ca de la dor de primavara noi porniram
Si am ajuns firesc la dorul ce ne face sa tanjim
dupa ce a fost, ori dupa ce nu stim.
Dar nu suntem bolnavi de dor,
Doar ne agatam de visul arzator.
Sa nu ne trezim cumva-ntr-o zi
Ca-n suflet primavara nu vom mai simti.
E imposibil ca primavara sa nu revina
In suflet sa-nfloreasca, ca si-n gradina,
Doar noiembrie divin ne amintea
Ca n-o poti uita, oricat ai incerca.
Ca lupta-i dinainte pierduta
Crezand ca inima ti-e reduta
Cedand la primul zambet de soare
Speranta , eliberata , rasare
Sa fi gresit eu .....oare ?
Nu, nu gresesti, de iti pastrezi speranta.
Caci inima si mintea nu stiu de anotimpuri.
Si primavara, cand o intrebi de varsta, se preface ignoranta.
Desi timp scurt ii este dat sa inverzeasca campuri,
Din suflet niciodata ea nu vrea sa plece.
Doar ea ne face vii, mai colorati, bezmetici.
Ne da putere sa iesim din vrajba cu descantece
Chiar daca in ochii lui Iustin parem patetici.
Din suflet niciodata ea nu vrea sa plece
Iar daca am pierdut-o, pierduti suntem si noi.
Wonderland, crezi ca primavara-i eterna?
Sa n-o pierdem, dorinta-i efemera.
Cand corpul vrea sa-mi spuna
Ca mi-s in toiul verii
Copt si stramb ca merii,
Ba, chiar in toamna...
Viata incepe sa-mi apuna.
Un singur fir de primavara
Palpaind atins de vara
Il recunosc, in al meu fiu.
Va supravietui, o stiu,
Chiar si cand eu n-o sa fiu.
Poate ca asta-i eternitatea
Pe care ne-o promite Divinitatea.
Dar sufletul mi-e tot in floare
Se'mbraca'n primavara ca de sarbatoare
Chiar daca varsta isi arata anii
Nu-i bag in seama.... ca si banii.
Si cu asa final incontestabil
Cortina s-o lasam sa cada.
Peste aceasta zi cu inceput favorabil
In care doua fete au simtit ca iarna n-o mai rabda
Si-au declarat la unison ca primavara o asteapta.
Iar noi ne-am prins in joaca colectiva
O joaca serioasa, dar si distractiva.
Niste ciripoi zburataciti casuta si-au gasit,
Iar noi macar un zambet pe forum am starnit.
Dar am evidentiat si-o serioasa perspectiva
Ca primavara e si anotimp si...stare.