Aseara mi-a lesinat laptopul in timp ce scriam. Ce surpriza sa constat ca s-a pastrat postarea. Tocmai m-am indragostit de....Restore
))))))
Fix pe vremea asta, saptamana trecuta, eram in plina agitatie cu pregatirea bagajelor. Acum, abia acum am reusit, desfac bagajul cu amintiri trimise de Lidia. Cred ca nu se supara ca postez eu cateva.
Adevarul e ca oricat sau orice ai povesti despre aceste locuri, e greu sa transmiti starea care te cuprinde. Pana nu pui talpa in praful alb sau ca cenusa, pana nu vezi, pana nu asculti povestile Cameliei...nu intelegi. Si nici atunci, nu intelegi chiar bine. Dar ramai cu o bucurie in suflet ca ai apucat sa te lasi imbratisat de atata frumusete si mister. Si daca toate acestea ti se intampla inconjurat fiind de oameni interesanti, calzi, veseli, cu povesti de viata unice, atunci poti sa spui ca ai avut un week-end de poveste.
Mi-a ramas in minte, ca un moment special, si trecerea peste raul Buzau, peste podurile miscatoare din dimineata dinaintea plecarii. Un minunat mod de a ne lua ramas bun de locurile prin care am fost. A...da si visinata. Si toate momentele vesele, de pe drum, din masina, sau de pe carare.
PS Multumesc Cristina, Costi pentru pozele transmise pe email, dat fiind ca nu vreau whatsapp.
Proaspat aterizati, in prima zi...
Albastrul ăla special care face ca cerul de deasupra Boziorului să fie considerat cel mai frumos din lume.
Gingasele brândușe...
Noi, in sir desirat, prin poieni și pe poteci
Un loc cu incarcatura speciala. Tabara de initiere in cultul armelor
Se spune ca asta ar fi fost o poarta spre alte universuri. Sau poate mai este dar nu stim noi sa trecem prin ea
Agatonul Nou
Varful Turtudui - cireasa de pe tort sau moțul de pe Țara Luanei, pentru care a meritat să ne prindă noaptea pe drum.
Piatra Ingaurita
O ultima imagine panoramica, la coborare. Norocosi ca am prins-o inainte de caderea intunericului....