Saraca limba romana@wonderland
Stiu ca abia pe 31 august se sarbatoreste Ziua Limbii Romane, dar ce sa fac daca pe mine azi m-a starnit o postare gasita pe internet pe pagina Vorbeste corect gramatical. (o gasiti si pe saitul lor si pe pagina Facebook). Textul nu le apartine, l-au preluat de pe blogul lui Andrei Plesu.
Daca spunem Ziua mea e in fiecare zi, cu atat mai mult putem spune ca Ziua limbii romane e in fiecare zi, nu-i asa?
Ma gandeam ca, intr-un fel sau altul, cam toti pacatuim folosind tot felul de termeni preluati din engleza sau din alte limbi. Facem asta pentru ca lucram intr-un domeniu mai nou, in care se folosesc tot felul de termeni specifici, pe care ajungem sa-i folosim si in limbajul uzual, ori pentru ca uneori ni se pare, sau chiar nu gasim un termen care sa redea o nuanta specifica cuvantului din limba respective.
Totusi, nu vi se pare ciudat ca, pe de o parte spunem ca in limba romana avem cuvinte care exprima infinit mai nuantat anumite stari sau semnificatii, pe de alta parte ni se pare ca nu gasim in limba romana un cuvant care sa redea exact sensul dorit?
Accept ca exista si astfel de situatii. Ma declar doar impotriva abuzului de orice fel, inclusiv abuzului de neologisme, englezisme, frantuzisme etc.
E adevarat ca neologismele au rolul de a imbogati o limba. La fel de adevarat este ca, in timp, unele dispar si raman doar cele care chiar au o contributie in sensul imbogatirii limbii.
E suficient sa ne uitam in Dictionarul explicativ al limbii romane, unde gasim urmatoarea definitie:
neologism n. vorba noua. Neologismele sunt indispensabile, cand denota un obiect necunoscut, o noua inventiune, o idee necesara sau o nuanta a cugetarii; ele sunt superflue, cand servesc pur si simplu a inlocui momentan un termen indigen (tendenta modei trecatoare sau a presei periodice): astfel sunt numeroasele frantuzisme cari abunda in ziare si in conversatiunea banala. O categorie speciala o formeaza mahalagismele sursa: Saineanu, ed. VI (1929), adaugata de LauraGellner
Apropo (sau sa spun, si chiar mai spun, ca sa fiu onesta, btw?), cu ocazia asta am aflat si eu ca si mahalagismele ar fi incluse tot in categoria neologismelor.
Cum va spuneam, subiectul asta se datoreaza unui articol:
Citindu-l, mi-au aparut automat in minte si altele:
Nu mai avem dorinte, ci rezolutii de Anul Nou.
Nu ne mai fixam obiective, ci targeturi.
Nu ne mai asumam raspunderea sau responsabilitatea pentru actiunile noastre, ci ca suntem asumati.
Nu mai facem actiuni de prevenire, ci preventie.
Nu mai mancam cornuri, ci croissante.
Nu mai urmarim sau chiar urmam tendintele modei, ci trendurile.
Nu mai mergem la cumparaturi, mergem la shopping. Si, evident, nu la magazin, ci la boutique, la mini-super-hiper market, la mall.
Nu mai spunem Da sau Nu, ci dap sau yep, nope.
Nu mai spunem apropo, ci btw.
Nu mai avem slujbe, locuri de munca, ci joburi.
Nu mai avem supervizor, ci supervaizer. Nici Director Executiv, doar CEO
Si, la urma, tot noi ne consideram cool si ne radem.
Cred ca lista poate continua. Va invit si pe voi sa o completati.
Mie mi se pare suficient ca suntem bombardati de exprimari agramate sau de tot felul de argouri aparute in spatiul online, ori cu tendinta de a comunica excesiv prin emoticoane, gif-uri. Daca mai luam in considerarea si felul in care ajung sa vorbeasca unii dintre romani, dupa ce au petrecut ceva timp in alta tara, chiar mi se pare ca limba romana este in pericol.
Ca de obicei, adevarul e undeva la mijloc. Cu siguranta, tot echilibrul e cheia.
Important ar fi sa nu utilizam nepotrivit, inutil sau excesiv de tot felul de cuvinte importate, doar pentru ca suna mai interesant si sunt la moda (oare trebuia sa spun ca sunt in trend?)