Dimineață, mi-a luat-o laptopul razna, adică s-a închis înainte să finalizez postarea.
Încerc sa reconstitui. Pentru că doar zsoka postase, începusem așa:Ce înseamnă să stai la Sovata.... pe langă faptul că intri cand ai chef în Lacu Ursu, ajungi și primul la feedback.
Vă îmbrățișez pe amândouă, fetele vesele din Sovata!
Si pe toți ceilalți, cuconițe, domnițe, prinți, cavaleri, călău, jude, vrăjitoarea cea fermecătoare....
Acum ”bună dimineața” nu se mai potrivește, așa că am să înlocuiesc salutul matinal.Buna seara și bine ați revenit acasă. Am ajuns și eu, repede și bine, datorită Mihaelei.
Ce să povestesc? Parcă am dormit și am visat. Încă nu m-am trezit de-a binelea... Prin fața ochilor mi se perindă încă, în secvențe amestecate și colorate și rapide precum flashback-urile cinematografice: peisaje, turnuri, case, costume însuflețite, merindele de pe masă... Aud râsete, tobele, cea bătută de Toboșarul cetății, dar și pe cea bătută de toboșarul din sceneta noastră, care n-a fost mai prejos...
Mi-a plăcut să-i văd pe cei noi surprinși, lăsând timiditatea de început deoparte, intrând repde în pielea personajelor, dar și în atmosfera generală. Ca să mă exprim poetic, deschizându-se precum bobocii atinși de căldura soarelui.
Am fost încântată să cunosc oameni pe care-i știam doar de pe forum, după username.
Parcă totul s-a derulat prea repede, parcă am mai fi stat, parcă nu ne-am fi dat duși, deși ne-am împrăștiat, care și cum, în caleștile redevenite din nou mașini, în timpul revenit în prezent, către viața noastră care a stat cuminte și ne-a așteptat.
Ce să zic, mie mi-a plăcut mult. Constat că îmi plac ieșirile...din timp! Mi-a plăcut mult să observ cum fiecare rochie, costum și-a găsit persoana potrivită. Chiar dacă unora dintre noi li se părea prea scurtă, prea lungă, prea nu știu cum, totuși la final au fost cele mai potrivite.
Și ce frumoși eram, fiecare dintre noi și toți laolaltă, nu?
Asa cum știți, n-am făcut multe poze, nici de mare calitate, dar ca să vă impulsionez postez câteva și le aștept pe ale voastre
O imagine de o calitate modestă, doar cât să sugereze panorama de pe terasa Vilei Franka. Soare, ceață peste oraș, frig. Dar lumina îmbrățișa frumos aerul, pădurea și pe noi.
Cu siguranță cineva va posta imagini din turul prin cetate cu Toboșarul cel iubitor de istorie, artă și oameni, știutor de povești și plin de umor.
Seara, după ce am atras din plin curiozitatea și admirația turistilor din cetate, în holul minunatului hotel, deja intrați în pielea personajelor, atenți la scenete.
Orașul și Cetatea văzute din Turnul cu ceas? O feerie! A meritat din plin să mă trezesc dimineață și să urc. Până sus, am vizitat pe îndelete Muzeul de istorie găzduit în turn.
Recitalul folk din ultima dimineață a încheiat frumos cele aproape 3 zile de poveste.
De atmosfera, și prăjiturile menite să îndulcească momentul de despărțire din Casa Cositorarului n-am mai avut parte, semn că trebuie să revin.
Între timp văd că am primit de la Cornelina poze pe email. Ura! Multumesc.
Aaaa.... și ca să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, fără personajul în căutarea autorului, adică fără Dan, petrecerea și turul Cetății n-ar fi fost la fel.