Seara in Alfama, fado...Superb timp, fain-fain de tot...Cu negrul acela care ne-a cantat de toate pe strada, inauntru cu Duarte la clasica si baiatul acela genial la chitara portugheza...Daca ar fi fost si mancarea Laurei mai buna ar fi fost chiar prea frumos, chiar prea de la tara...Dar veselia si ospitalitatea ei estompeaza ceva din ne-talentul fiului sau de la bucatarie, asa ca lumea rade si mesteca mai departe...Si savureaza fado acela neobisnuit de vesel...Mi-a placut mult, mult...
Cu Laura, mana de fier de la Tasca de Jaime...
Laura pregatind chorizo assado...Si cand te gandesti ca nu s-au distribuit uniform la masa...
Doamne, cate o data te intrebi ce-si doresc, ce asteapta, ce cred unii oameni despre cei din jur, dar in special despre ei...Oricum e bine ca sunt doar meteoritici prin viata noastra, nu ne intalnim de doua ori cu ei...
In timpul reprezentatiei de fado: