E greu sa asiguri pe cineva pe care nu il cunosti, nu te cunoaste, ca ii va place ceva ce faci...
De aceea nu incerc niciodata...Si nu doar din motivul acesta: daca as incerca sa conving lumea, as pierdea sansa celui mai bun filtru in SC, pe cel al increderii.
Experienta mi-a aratat ca oamenii care au incredere, care stiu sa evalueze, sunt persoane cu multe calitati ce tin de adaptare, interactiune, toleranta. Cei care se invart in jurul cozii, care masoara de zeci de ori inainte sa treaca un prag, care stau cu piciorul ridicat si sovaie sa ajunga pe partea cealalta, nu se potrivesc grupurilor. Neincrederea la ei este un sindrom generalizat, nu unul localizat pe SC si asta le-a afecteaza mult din avergura. Sunt oameni care se pierd intr-o multime, trec neobservati, aparent nu fac nimic. Dar tot timpul mi-a aratat ca sunt cei mai "reactivi". Orice ar parea ca le afecteaza si ataca zona de siguranta, ceea ce considera ei ca le apartine, ca li se cuvine, devine o tinta. Iar manifestarile si reactiile sunt de cele mai multe ori nemasaurate, violente.
Sa va spun ceva despre ceea ce fac eu aici. Daca lumea nu ar mai reveni, daca as vedea doar fete noi, pentru mine ar fi un indicator sa ma opresc, pentru ca nicioadata nu am facut ceva care sa nu-mi placa. Nu as putea munci fara sa stiu ca e bine, ca place, ca este apreciat. Vad insa oameni pe care ii cunosc de ceva vreme venind de 5-6 ori pe an cu noi si ar mai vrea daca ar putea. Si sunt oameni de calitate, adevarti indicatori. Asta imi arata ca e ok, ca actiunile, programele sunt bine gandite.
Dar evident ca nu pot multumi pe toata lumea. Imi propun, dar stiu ca nu am cum. Sunt oameni pe care nu-i poate multumi nimic si asta dintr-un singur motiv: nu sunt ei insusi multumiti de ei. Ii vad imediat, chiar din aeroport, chiar de cand urc in autocar. Au o privire care pare sa puna presiune pe tine, care indica o stare de nevoie de conflict. Este asemanatoare cu cea de aroganta, de superioritate, are ceva si din asta, dar e un pic diferita. Am avut sansa ca in viata sa cunosc si sa interactionez cu mii si mii de oameni si asta m-a ajutat sa inteleg si sa evaluez imediat pe cineva. Si sa ma feresc de cine poate sa ma afecteze. Este adevarat, uneori nu am spatiu de retragere si atunci sunt nevoit sa suport. Sau sa reactionez la randul meu. Pentru ca cei vechi ma stiu: sunt genul de persoana directa care nu are ce pierde. Si imi permit, in limita bunului simt si al decentei sa spun ceea ce vad. Pentru a lamuri lucrurile si a nu tine situatia in dezechilibru.
Probleme mai apar si din asteptari. De multe ori oamenii nu citesc tot si isi creeaza singuri imaginea lor despre excursie. Viseaza locurile prin care merg, fara macar ca ele sa existe...Isi doresc si asteapta lucruri care nu ai de unde sa le iei, cum sa le oferi...Altii nu se limiteaza la crea asteptari nejustificate, ci merg mai mult, dorind sa apara acolo, in grup, ca persoane umblate, cunoscatoare in toate cele. Si asteapta aprecieri. Care evident ca nu au cum sa apara. Nu realizeaza penibilul ca intr-un grup de oameni de calitate, care au calatorit, care au cultura necesara aprecierii, sa te apuci sa-ti dai ochii peste cap ca tu le stii pe toate...Multi dintre acestia au senzata ca fiind critic, este o dovada a ca ai gusturi, ca esti cunoscator, ca esti umblat. Penibilul in care se afla facand asta e cu atat mai mare cu cat neremarcand reactii, repeta si repeta si iar repeta. Pe mine sincer ma distreaza sa le vad disperarea de a demonstra, dar imi este in acelasi timp mila de pozitia in care singuri se pun...
Despre Portugalia. Este cu siguranta, la fel ca Andaluzia, ultima excursie pe care o s-o organizez in zona continentala. Am mai promis odata, am facut o pauza de un an, apoi insa nostalgia si dorinta de a le arata, m-au facut sa trec peste promisiune si sa le lansez din nou. Problema este ca tarile acestea sunt efectiv asaltate de turisti din toata lumea, inregistreaza niste cresteri uluitoare de trafic, ceea ce creeaza pentru noi ca organizatori o multime de probleme. Nu mai poti vizita obiective pentru ca sunt supraaglomerate si limitate ca acces, tarifele la servicii cresc exagerat de mult, nu gasesti furnizori. Calitatea serviciilor a avut evident de suferit, totul a devenit mai comercial. Si asta este ceva care ma face intotdeauna sa ma indepartez...
Ca destinatie este minunata. Am mai scris despre Porto ca este unul dintre orasele mele favorite. Apoi imi place la nebunie Alfama si tavernele cu fado. Imi place si admir mult Manastirea Ieronimilor, dar in special Bathalia, ceea care trebuia sa devina giuvaerul Portugaliei. Nu sunt gurmant si nici unul care are nevoie de superretete si master chef sa-mi multumeasca gusturile. Poti sa-mi dai orice si facut in orice fel. Nu sunt deloc pretentios. Asta nu inseamna ca nu apreciez. Iar in Portugalia apreciez simplitatea si savoarea bucatariei. De vinuri ce sa mai vorbim...Sunt fan vinuri portgheze.
De Cascais ma leaga amintirile multor grupuri. Este un loc exceptional, de la plajele din golfurile falezei ce leaga Cascais-ul de Estoril, pana la stradutele artistic pavate. Imi place sa ma prinda seara la Bocca D'inferno, imi place rasaritul...
Grupul este mic, ar trebui sa stea destul de strans. Asta e un punct important al excursiilor, care insa nu depinde mult de mine. Incerc si mai folosesc eu parghii de a-l tine impreuna dar nu pot exagera, trebuie sa dau libertatea obisnuita unei vacante.
Am vazut ca mai sunt doar 4 locuri, deci sunt deja 21 de participanti. Pe doi deja va stiu de aici de pe forum, pe ceilalti o sa-i "descopar" pana plecam...Pot fi vechi sau noi, nu am cum sa stiu pana nu primesc din agentie lista...
Pana la intalnirea pe aeroport mai este ceva vreme...intre timp eu o sa tot calatoresc. Promit insa sa fiu odihnit si interesat de destinatie ca si cand as merge pentru prima oara acolo...
Pe curand!