Tabuurile sexuale din Evul Mediu şi reglementările BisericiiFără Biserica Creştină medievală Sigmund Freud ar fi ratat o mare cantitate de material de lucru. Multe dintre ideile despre sexualitate sunt de raportat la această epocă, la restricţiile şi opţiunile fie confuze, fie exacerbate ale Bisericii
Nu exista niciun aspect al vieţii sexuale care să nu fie abordat de instituţia religioasă, care putea să impună condamnarea la moarte pentru adulter, dar la fel de bine să coordoneze prostituţia considerată un rău necesar.
Biserica avea grijă să impună reguli şi în viaţa sexuală. Orice altceva în afara poziţiei misionarului era considerat nenatural şi deci un păcat. Preoţii nu favorizau alte poziţii pentru că în opinia lor subminau rolul dominant al bărbatului în societate. Iar sexul oral sau anal ieşeau din discuţie pe motiv că nu avea de-a face cu procreaţia, ci cu plăcerea, negată de puriştii care vedeau în act doar aspectul practic. Pedepsele pentru poziţiile deviate puteau fi foarte severe: trei ani de penintenţă pentru femeia deasupra, sex oral sau sex a tergo. Aceasta era poziţia oficială a Bisericii, dar unii teologi mai progresişti încep să se îndoiască de reglementări. Albertus Magnus permite de pildă folosirea a cinci poziţii, dar tot insistă pe naturaleţea poziţiei misionarului.