Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Incursiune pe Cheile Nerei 6 - 9 iulie 2017
Nina Petre:
Ce-a de-a treia excursie a mea a fost si cea mai intensa! Doamne fereste, n-am mai mers atat de mult pe jos in doua zile de nu-mi mai aduc aminte! Cu toate astea, o sa ma laud, dar nu ma doare nimic, am doar gleznele putin umflate de la atata stat in autocar :)!
Revenind, locurile in care-am fost sunt de-a dreptul uimitoare, cele doua lacuri mi-au intrecut orice imaginatie, inca ma uit la poze si de-abia acum cred ca inteleg ce-a vrut sa spuna poetul cu versul '' sa-ti creasca ceru'n suflet si stelele in os''!
Intai m-am plans si eu de drumul cu autocarul, lung si greu pe ultima portiune prost asfaltata, insa pe urma mi-am zis ca e si o parte buna in asta, cine vrea sa vada asa ceva cu adevarat, nu va fi impiedicat de drum. Nu vreau sa-mi imaginez Lacul Beiului inconjurat de sute de turisti veniti doar pentru ca e accesibil...O idee pe care o sustine chiar si Charlie Ottley, cu care am avut bucuria sa ne intalnim, culmea...chiar in mijlocul padurii, langa minunatul lac! Avem si poze cu el, sic!!!
Va salut pe toti, imi pare rau ca nu reusim sa ne cunoastem mai bine, macar sa ne retinem numele... cel putin in cazul meu, de-abia dupa trei zile reusesc sa socializez in mod natural cu toata lumea...
ioanabil:
Pt. Alice
La toamna cand se coc, cred ca ar fi o idee buna.
Pt. Cristian.
Pozele sunt cu tine si au iesit foarte bine, am crezut ca le vrei, se pare ca nu.
Rami:
Hei,buna seara plimbaretilor! ;)
Inteleg ca ati avut niste zile super, chiar daca efortul fizic a fost pe masura,(am inteles din ceea ce ati scris voi), dar a meritat!
Nina, cred ca ti-a fost greu daca drumul a fost mai prost, dar, chiar tu ai spus ca, a meritat! :thumbup:
Iti multumesc tie si Crystinei 2000 pentru poze! Super faine! Ce peisaje, ce culori! :applause:
Chiar m-am gandit la voi zilele astea ca ati prins o vreme faina! Tare mult mi-ar fi placut sa fiu si eu acolo! Din pacate, nu s-a putut! Asta e!
Multumesc inca o data ca mi-ati bucurat ochii si sufletul cu pozele voastre! :flori:
Sanatate multa,multa si noapte buna,somn usor! :)
wonderland:
ccristians, nu e nevoie de atata cenusa-n cap. Ne-ai demonstrat deja ca esti un tip super dragut, amuzant, atent, saritor. Cu dansul mai ai de lucrat, dar nu le poti avea pe toate. ;)
Bun, hai sa pun cateva poze. Stiu ca voi aveti mai multe, mai faine, dar conteaza doar cele postate pe forum >:D
Eu am facut doar cateva si in drumetii aproape deloc sau chiar deloc.
Dar am zis sa va arat si imagini din prima zi a celor care am avut o noapte inaintea celorlalti, din prima zi de drumetie si de la plecare.
Dinspre Iasi, culese de Lidia pe traseu, una cate una, prin Cheile Bicazului.
Alba Iulia, fantana arteziana din parcul dinainte uneia dintre portile de intrare in Cetate Alba Carolina
Iata ca am intrat si in Cetate. Cativa pasi mai incolo am avut parte de un dar nesperat. Un domn distins, cu un zambet cald, care s-a dovedit un profund cunoscator al istoriei locului si un povestitor fermecator, a devenit spontan, ghidul nostru prin Cetate. Am fost tare norocosi, el a fost bucuros ca noi eram dornici sa ascultam. Dincolo de informatiile oferite, m-a fascinat felul in care povestea. Ne-a transpus in alte vremuri si parca vedeam derulandu-se inaintea ochilor nostri personajele si faptele descrise de el. Minunat. N-am aflat numele lui, este scriitor, istoric prin pasiune. Multumiri, recunostinta si admiratie!
Poarta despre care am aflat ca este in mod eronat prezentata ca fiind Poarta prin care a intrat Mihai Viteazul in Alba Iulia, dupa Victoria de la Selimbar. In 1599, aceasta Poarta nici nu exista
Macheta Cetatii Alba
Adevarata Poarta de intrare a lui Mihai Viteazul a devenit un restaurant medieval. E un loc placut, dar ne intrebam daca mai stie cineva semnificatia locului. (Bine, pentru cunoscatori, in asteptarea cinei, dupa o gura de bere, a devenit Poarta pe care a intrat Stefan cel Mare si a iesit Mihai Viteazul ;) ;D :2funny: Ne-am continuat rasul la un vinut bun de Recas. Multumim Cristian. Deci, am inceput-o din prima zi cu dusul tarziu la culcare, cu dureri de picioare, dar veseli tare.
La Resita am facut popasul regulamentar de impus pentru soferii de autocar. Cred ca nu intamplator a fost ales acest loc. Am o vaga banuiala ca Lidia a profitat sa ne ofere ocazia sa vizitam Muzeul locomotivelor cu abur.
Mie mi s-a parut tare romantica acesta locomotiva imbratisata in iedera.
Locomotiva Resicza, una dintre primele 3 locomotive cu abur construite in spatiul sud-est european, la Resita, intre anii 1972-1873
El este Gorki. Nu prea sociabil, mi-a facut o favoare sa se lase pozat. Din ce am inteles de la stapanul lui, proprietarul pensiunii, se crede pitbull si actioneaza ca atare la orice caine de talie mare ca intra in curte. ;D MVM, sper ca te-ai linistit, ai vazut ca l-am lasat viu, la plecare. Tu te-ai ales cu o sperietura, aproape la fel de mare ca a stapanului lui Gorki, iar acesta cu o cearta zdravana, dar s-a incheiat cu bine. Gorki va trezi in continuare zambetele turistilor.
Piscina inaugurata anul acesta a fost la mare cautare, nu? Eu n-am apucat sa fac nicio baie. Dar am prins-o linistita si albastra, noaptea, inaintea furtunii.
Prima drumetie. Tunelurile Romane, Cascada Vaioaga, Ochiul Beiului si Cascada Beusnita. Veselie multa. Interactiuni cu oameni interesanti. Oboseala mare la final. Tratata baie in piscina (unii), cina buna si cu portii imense, visinata si palinca de la Octavia si Marian, dreasa cu dans.
Un colt din...coltul de rai al Octaviei, in care ne-a primit asa de frumos. Frumosul ala natural, care vine din suflet, din bucuria de a darui fara a astepta nimic in schimb. Gigi, sa stii ca locul ala e destul de mare pentru o petrecere in gradina. :angel: Octy e o gazda minunata. Sebesul, nu stiu daca e in miezul traseelor SCT, dar...cine stie. Oricum, iarasi am fost norocosi. Pauza obligatorie pentru sofer transformata in popas la Octy, in gradina fermecata, ne-a facut sa ne simtim suspendati in timp. Am ras, am glumit, am mancat zmeura, caise, am baut tot ce ne-a pus Octavia pe masa, fara alcool de data asta. Am admirat, am gasit tot felul de lucruri si lucrusoare, plante si alte cele care ne-au facut curiosi sa le aflam povestea. Si, nu e de joaca. Orice vezi in aceasta casa, curte are o poveste interesanta. Eu una, n-as mai fi plecat. Multumesc Octy.
Pisica vie (ca mai erau si altele decorative :) si lenoasa din Gradina Fermecata.
Da, uitandu-ma pe poze, am flash-uri cu toate lucrurile din program, cu plimbarea spontana din sat, discutiile cu localnicii, cu fiecare dintre voi cu care am apucat sa vorbesc pe drum...
Mor de somn si ma duc sa imi tin piciorul stang in sus. Stiu ca umflatura o sa-mi treaca, julitura, zgarieturile, vanataile o sa se vindece, dar cu siguranta bucuria de a fi vazut atatea locuri minunate, de a fi in mijlocul vostru cateva zile va ramane vie mult timp de acum inainte.
Sigur, sau cel putin asa sper si imi doresc, mai revin cu povesti. Dupa voi. :angel:
Vad ca intre timp a postat si Nina, pe care o imbratisez cu tot dragul.
Ioana, vezi ca ti-a lasat Cristian adresa de email, intre postarea mea anterioara si pozele Ninei.
ioanabil:
DA, MULTUMESC.
NU MA DESCURC CU POZELE, POATE MA AJUTI
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă