randurile care urmeaza mi se par o superba declaratie de dragoste... nu le-am luat cu ctrl+c ctrl+v, dar le-am tradus, adica am pus totusi un pic neuronul la treaba.
SCRISOAREA KETHERINEI CATRE ALMASY ("Pacientul Englez")
Iubitul meu, te astept… cat de lunga poate fi o zi in intuneric, sau o saptamana?
Focul s-a stins si-mi este foarte frig. Ar trebui sa ma tarasc pana afara dar acolo este soarele…
Mi-e teama sa nu consum lanterna pe desene si pe aceste randuri.
Murim, murim bogati in iubiri si in triburi, gusturi pe care le-am sorbit,
Trupuri in care am patruns si-am inotat ca-n rauri,
Temeri pe care le-am ascuns in pesteri precum asta de acum.
Vreau ca toate acestea sa-mi fie desenate pe corp.
Noi suntem adevaratele tari si nu granitele desenate pe harti,
Cu nume de oameni celebri pe ele.
Stiu ca vei veni si ma vei purta
Spre palatul vantului si al murmurului de ape
Este tot ce-am vrut vreodata, sa pasesc intr-un astfel de loc cu tine, cu prieteni, pe un pamant fara harti
Lumina s-a stins de tot si scriu in intuneric.