Ei, si acum, inainte de multumiri am o indatorire. Scuzati-ma cu totii ca nu v-am raspuns mai devreme, dar inca eram cu gura plina de la atata gustat, cu umor, bineninteles, a glumelor voastre.
Iti multumesc, Maria, ca te-ai gandit la mine chiar la miezul noptii, probabil ai vrut sa fii prima. Ai fost a doua, dar nu conteaza, important e ca te stiu aproape, Multumesc, Silviu, urarea mi se potriveste manusa. Si-mi place ca ai tinut aproape in cursa contracronometru a urarilor. Multumesc Caro, Dauina, Luciamanta, Steliana, Micaela si va intorc urarile mele de bine si sanatate. Mi se pare senzational ca unele din voi, desi nu ma cunoasteti, v-ati oprit pentru o clipa sa-mi scrieti doua vorbe. Va multumesc si altora care ieri ati citit acest topic si v-ati gandit la mine desi nu ati scris nimic. Stiu cum e, fiindca asa fac si eu. Doar citesc.
Celor mai apropiati le-as cere niste explicatii, pe care, in naivitatea mea, nu le-am intuit. De ex: Lucia, spune-mi si mie de ce are batranica din poza ta degetul pansat? Sau asa se poarta degetul la 130 de ani? Nu ma supar daca nu stii tu, sunt sigura ca la intrebarea asta o sa poata altii sa-mi dea un raspuns.
De ce motivul trandafirului rosu se repeta si in buchetul Mariei si pe perna babei, si chiar si pe tortul ei? Ca mie nu-mi plac trandafirii rosii. Exista posibilitatea ca pana la 130 de ani sa dezvolt o astfel de pasiune?
Si de ce, Silviu, daca tu-mi urezi vin la gheata, pe noptiera aceea e un pahar de apa. Va rog pe toti prietenii mei sa interveniti sa schimbati ceva, astfel ca la data cu pricina sa apara paharul cu vin acolo. Si sa fie de la gheata, ca va fi tot pe 10 iulie, deci tot cald.
Uite, acuma vad, cred ca si pe ie (camasa de noapte, neglije, sau ce s-o mai fi purtand pana atunci) au pus trandafiri rosii.
Apreciez ca pe tortul indicat de Maria pt aniversarea celor 100 de veri nu apar trandafiri, de nici un fel. Sora mea, asa sa fie, sa fumam tortul de 100 de ani la marginea hartii, cu un picior in Ungaria daca se poate. Adica, mai plastic, cu granita intre picioare.
Ei, Micaela, te mai indoiesti de umorul meu?
Va multumesc tuturor si sa ne fie bine!
