Sa-mi continui povestea...
Riad, riad, riad...Auzi de atatea ori in Maroc rostindu-se acest cuvant. Dar ce este un riad?
Ca sa raspund trebuie mai intai sa va spun cateva lucruri despre Maroc. O tara intinsa, bogata in zacaminte, cu litoral si la Mediterana si la Atlantic. Care acum 1000 de ani era un leagan de civilizatie. Unde existau universitati cu mult inaintea celor din Europa, unde se studia astronomia, filozofia, matematica. De unde au plecat o multime de mestesuguri...Care din pacate insa a trecut prin perioade istorice care au franat dezvoltarea, iar decalajul fata de Europa s-a inversat in sens negativ. Astazi Marocul este o tara in care traiesc foarte multi oameni saraci, foarte saraci. Unde sistemul social si asistenta medicala sunt aproape inexistente. Unde ca sa ajungi la un cabinet de doctor la Spitalul public astepti 3 zile! Dar unde exista si lux, exista si oameni cu foarte multi bani. Care au case imense, cu gradini paradisiace, care conduc masini de sute de mii de euro. Ce nu gasesti in Maroc este clasa de mijloc. Nu s-a format asa ceva, sunt doar saraci si bogati. Cei saraci locuiesc cum pot, se multumesc la foarte putin si traiesc fara speranta.
Marocanii ca si restul magrabienilor au trait in medine, adica in orase aparate de ziduri inalte, ridicate pe distante de kilometri intregi. Inauntru si in siguranta zidurilor si-au construit case, moschei, au deschis mici magazine. Acolo se desfasura viata, intre acele ziduri. Cei saraci isi duceau zilele in case maghernita, insalubre, fara ferestre, fara nici un confort, in timp ce cei bogati aveau case luxoase, cu decoratii minunate, pe jos marmura, peretii placati cu ceramica, stucaturi fine din ipsos, tavane minutios lucrate in cedru. Interesant era ca toate acestea se invecinau...Acum mare parte din maghernite sunt magazine, in care se vand articole din piele, ceramica, tesaturi, iar casele celor bogati, asa numitele riad-uri s-au transformat in mci pensiuni/hoteluri sau in restaurante. Au fost atent renovate, modificate si acum multe din ele arata ca adevarate palate. Cand pasesti intr-un riad, venit din orbecaiala strazii, esti socat de ce gasesti. Oamenii te trateaza si servesc ca pe un calif, te simti ca in 1001 de nopti. Este o mica insula paradisiaca intr-o mare de saracie....Fascinanta si socanta discrepanta intre afara si inauntru...
Riad este de fapt un plural, singularul este rauda, care inseamna acelasi lucru cu patio in Andaluzia. O curte interioara, superb decorata, inconjurata de camere, la parter si etaje. O fantana, sau un bazin, foarte multe obiecte decorative, sufragerii marocane in care sa te tot lafaiesti...Adevarul ca daca mergi intr-un grup mic sau singur nu simti mare lucru din farmecul unui asemnea loc, esti ca intr-o pensiune in care se aduna oameni diferiti din toate colturile lumii, fiecare cu obiceiul lui, cu programul lui, Si cum totul se desfasoara in zona din jurul raudei, auzi tot, parca esti in curte cu ceilalti. Dar asa cum am fost noi si am ocupat intregul riad, a fost minunat. Am mancat, am sporovait, am ras in curte, ne-am retras apoi in camere...Nu ne-a deranjat nimeni, am fost doar noi si gazdele. Care au facut tot ce le-a stat in putinta sa ne simtim bine. Ne-au primit cu petale de tradafir, cu platouri de prajiturele si ceai de menta. Si apoi cu o cina fastuoasa. Mic dejun in valuri, ah ce mi-a placut si cat am admirat modul asta de a-ti aduce mancarea pe platouri, pe rand...Uitandu-ma la fetele in jilaba care ne serveau am fost sigur ca nu era chestie de tehnica ci de traditie. Una incantatoare...Ne-au urcat bagajele, ni le-au coborat, ne-au stropit mainile cu apa de trandafiri...As repeta experienta asta de zeci de ori, mi-a placut nespus...
Baietii au dormit intr-un riad invecinat, mai mare si parca mai luxos...Oamenii tin mult sa ne fie gazde la anul...De aceea va arat pozele facute acolo:
A doua zi am servit pranzul intr-un riad de lux, o cladire de vreo 300 de ani, renovata pe perioada a doi ani si jumatate de...90 specialisti in stucatura, sculptura in lemn, decorare cu ceramica. Ce a iesit este greu de descris in cuvinte si de aratat in poze. Salate nelimitat, tajine exceptional, fructe...Un adevarat bairam...Am discutat cu patronul localului, descendent dintr-o familie nobila, cu traditii in cultura si religie. M-a impresionat mult ce mi-a povestit si modul in care priveste lucrurile. Si in special atentia pe care o acorda educatiei copiilor.
