Scrise de noi > Articole turistice

Presepi pentru copiii uriasilor: Coasta Amalfi

(1/2) > >>

admin:
Un loc binecuvantat, asezat intre pamant si rai… Scaldat de ape azurii cu luciri de smarald, rasfatat de razele unui soare generos si bland, inmiresmat de arome de flori…Probabil acolo de unde Dumnezeu a inceput lumea…Se vede cata rabdare a avut sa aseze frumos lucrurile...

Privind dinspre mare ai impresia ca un copil de urias si-a imprastiat piesele de Monopolis pe stanci. Ca s-a jucat, agatandu-si si asezand micute figurine viu colorate  in forma de case…Toata imaginea Coastei Amalfitane iti creaza senzatia unei panoplii, a unei „presepi” mestesugite….iar cand pasesti pe stradutele miniaturale, ca intri intr-o carte cu povesti…

Este foarte greu sa definesti anumite lucruri. Sa le gasesti atributele potrivite, iar Costiera Amalfitana este unul dintre acestea….Caut ceva care sa descrie farmecul si vraja acelor locuri…Poate ca ar trebui sa o povestesc ca pe un personaj feminin…Pentru ca este delicat, miniatural, tandru…Si cred ca Sofia Loren s-ar identifica cel mai bine… Un amestec de fragilitate si salbaticie, de rafinament si dragalasenie pura, de neconventional si de rebel…A strans toata bucuria sudului, s-a hranit parca cu soare, are dulceata mierii, aroma florilor si un strop din vinul zeilor.

Diva care a inflacarat prin frumosii ani 60  mintile multor barbati a locuit multi ani acolo pe coasta…Nascuta la Roma, rodul unei iubiri ascunse, a unui inginer si a unei profesoare de pian, a copilarit la doi pasi de Amalfi, langa Napoli. Mai tarziu si-a trait celebra poveste de dragoste cu Carlo Ponti, la Positano. In luxoasa vila de acolo si-a petrecut „La dolce vita”.

Desigur ca am sa va vorbesc si de Positano si de Amalfi, Ravello, Fuore, Praiano, Minori, Vietri sul Mare, Maiori, Tramonti, Cetara, Scala, Atrani, Conca dei Marini micutele asezari ce formeaza Coasta Amalfitana. Despre ce se mananca acolo, ce se poate vedea. Despre istoria locului…Am vrut insa sa incep cu a va descrie ceea ce simt eu cand ma gandesc la acel loc…



1960. Sofia Loren, asa cum arata in anii aceia minunati si plini de romantism...Cam atunci ma nasteam eu...



Casa Sofiei Loren. In luxoasa vila, diva a trait una dintre cele mai cunoscute povesti de dragoste din cinematografie. Cu Carlo Ponti, celebrul regizor, cel care avea sa-i devina sot si tata a doi copii...

admin:
Positano

Costiera Amalfitana, asa cum o numesc italienii se afla la sud de peninsula sorrentina si apartine Provinciei Salerno. Este una dintre cele mai populare destinatii din lume, milioane de oameni din intreaga lume vin in fiecare an sa se bucure de minunatiile coastei scaldate in soare de apele sarate ale Marii Tireniene.

O sosea sapata in stanca, serpuieste oferind celor ce o strabat imagini de vis dar si …emotii. In unele locuri drumul este foarte ingust, iar masinile sunt nevoite sa se apropie palpitant de mult de buza prapastiilor ce se casc amenintatoare….De multe ori circulatia chiar se opreste pe un sens…
Majoritatea turistilor intra pe coasta dinspre Sorrento. Inca de la iesirea din cocheta statiune se simte aglomeratia ce o sa se urmeze…Pentru ca orice ar fi, orice ati face, de asta nu scapati…Asa ca inarmati-va cu multa rabdare….Sunt doar 18 km pana la prima localitate de pe coasta, distanta care in mod normal ar trebui strabatuta cu usurinta intr-o jumatate de ora, dar de regula se ajunge la un drum de mai mult de 50 minute…

Din Sorrento, din spatele garii, pleaca autobuzele SITA, cel mai adesea arhipline…Toata lumea se inghesuie in acestea, fie ca sunt turisti sositi pe cont propriu, fie ca fac parte din grupuri formate in Napoli sau sosite cu vase de croaziera si acostate in portul Sorrento… Cum numarul de turisti pe zi este putin previzibil, iar SITA nu are nici un pic de flexibilitate in a suplimenta numarul de masini care pleaca spre Amalfi, multi turisti isi consuma ziua dedicata vizitarii coastei asteptand in statii…Pentru ca pana la Positano treaca – mearga, te mai inghesui unul in altul in autobuz si cumva tot ajungi, dar de acolo e o adevarata aventura sa ajungi la Amalfi si mai departe la Ravello. Taxiurile sunt foarte scumpe, in jur de 70 – 90 EUR din Positano pana la Amalfi si asta fara opriri…Si nu vezi decat soseaua si parapetii….

Dar orice efort merita, localitatile astea aruncate pe stnca sunt adevarate bijuterii…Stradute inguste, o arhitectura atat de speciala a caselor, flori, multe flori, restaurante cu o multime de bunatati…Prajituri, limoncello, fructe de mare, peste…O nebunie!
Positano – locul in care muntele intalneste marea…Privind din port sau de pe plaja micutei statiuni senzatia este ca muntele se pravaleste in mare…Este de departe cel mai fermecator loc de pe coasta…

Poate ca n-ar fi devenit atat de celebru si cunoscut daca n-ar fi fost Steinbeck care scria intr-o revista de mare succes, la jumatatea secolului trecut despre Positano: „este un loc de vis, si nu realizezi asta decat dupa ce te intorci”…Pana la el asezarea era un biet sat pescaresc, in care oamenii se speteau muncind pe mare…

Ca sa simti cu adevarat armonia locului, aroma sa meridionala, trebuie sa-i calci pe indelete stradutele, sa cobori prin culoarele inguste pana pe plaja…. Sa te asezi la o terasa, sa savurezi o prajitura, un expresso si un limoncello…Sa inspiri adanc parfumul florilor de lamai…Atunci simti cu adevarat Positano…

Nu stiu ce au simtit cei de la Rolling Stones cand au compus intr-o cafenea piesa "Midnight Rambler", cert este insa ca locul ofera inspiratie ….Pentru ca si Patricia Highsmith a scris acolo o buna parte din „Talentatul domn Ripley”….

Positano este cautat de artisti, fotografi si scenaristi…Aici s-au turnat scene din „Only You” si „Nine”…Este un adevarat paradis al pictorilor… Bucuria culorilor inunda magazinele de ceramica locala, sunt acolo o multime de obiecte, adevarate opere de arta…

Positano este dominat de domul bisericii Santa Maria Assunta, a carei comoara este o icoana bizantina a Madonnei din sec XIII. Exista si o legenda legata de aceasta: se spune ca ar fi fost furata de pirati, dar prinsi intr-o puternica furtuna si temandu-se ca asta ar fi cauza valurilor uriase, au dus icoana in satul de pescari. Tot de acolo ar veni si numele localitatii, de la o voce care s-ar fi auzit pe vasul piratilor si care le-ar fi spus: Posa, posa, adica „puneti-o jos, puneti-o jos”…Imediat dupa ce au predat icoana, furtuna s-ar fi oprit…





































admin:
Praiano

La fel ca si Positano, Praiano este si el un vechi sat pescaresc, transformat ca toata Coasta Amalfi, intr-o Mecca a turismului mondial…Mai mic si mai putin sufocat de vizitatori, este un important centru al artelor. Este o incantare sa-l strabati si sa-i admiri casele albe, cu terase minuscule dar superb decorate…Multe au atarnate siraguri de ardei rosu, simbolul napoletan…

Pe langa pescuit aici lumea se mai ocupa cu prelucrarea matasii. Mare parte din produse ajungeau in casele dogilor amalfitani, mari admiratori ai mestesugului praian. Incantati de ceea ce se facea acolo si de peisajele minunate, dogii amalfitani din sec X si XI isi aveau resedinta de vara aici…Din pacate mestesugul prelucrarii matasii a disparut undeva prin sec XIX. A facut loc unei alte ocupatii, cea a cautarii si vanzarii de corali. Prin 1800 se descoperise in largul coastei o colonie de corali si cum aceste minunatii subacvatice aveau mare cautare printre bijutieri lumea s-a indreptat spre aceasta noua indeletnicire.

Numele localitatii provine de la „praia” adica „plaja” si de la latinescul „pelagium” care s-ar traduce prin „deschiderea spre mare”.
Cea mai importanta si impozanta cladire este Biserica San Luca Evangelista, construita la inceputul secolului XII. Inauntru se pastreaza picturi din perioada renascentista, sec XVI.

La o localitate de doar 2000 de locuitori, ca dovada a religiozității celor de acolo, mai exista inca o biserica, San Giovanni Battista. Interesanta la aceasta este podeaua din elemente ceramice, o particularitate a bisericilor din zona Napoli construite in sec XII si XIII. In Anacapri se poate vizita de asemenea o astfel de biserica cu o exceptional de minutios lucrata si decorata podea din ceramica. Se numeste San Michele.












Presepi Praiano

admin:
Furore

Frumusetea salbatica a Coastei Amalfi…Un loc al pacii si linistii…O mica asezare, pt ca nu o putem numi nici sat pt ca este mai mult decat atat, nici municipalitate din moment ce nu este in tiparul localitatilor de acest fel… Cu case mai vechi sau mai noi agate in stanca, imprastiate in mic grupuri…Strazile sunt de fapt niste alei care urca si coboara faleza.

Locul este faimos pentru fiord, in jurul caruia stau adunate cateva casute ca de poveste. Falia din roca se datoreaza unui vechi rau, Schianto, care a erodat incet, taiind cu rabdare, stanca in doua.

Se afla undeva intre Conca dei Marini si Praiano si pentru cei avizati reprezinta poate cea mai atractiva zona naturala a coastei…
Fiordul casca stanca inspre mare, formand in partea de jos o plaja minunata…Pana acolo se coboara pe scari  de piatra, printre casute, maslini si lamai…Fascinant… In partea de sus sunt Stenditoio (Camera uscata) si Calcara. Aici s-au fasonat pietrele din care s-au construit casele, iar in „Camera uscata” s-a tinut uscata materia prima pt fabricarea hartiei, una dintre vechile preocupari ale localnicilor.

Este acolo un Eco Museum, un complex de case „verzi” unde se cultiva produse organice, o veche moara, cateva camere ce au expuse plante uscate, un laborator in care se studiaza plantele si un observator astronomic. Se poate bea si o cafea acolo, este un restaurant – bar in cadrul complexului. Villa della Storia adaposteste o expozitie fotografica permanenta dedicata divei din perioada filmului neorealist italian Annei Magnani si a celebrului Rossellini…Odata aceasta casa a fost locul in care si-au consumat iubirea cei doi…

Micuta asezare are trei biserici! Sant’Elia, San Michele si San Giacomo sau Santo Jaco. Ultima dintre ele este si cea mai veche…

Nebunia naturii cu abrupturile in stanca, cu uluitorul fiord – o excelenta sursa de inspiratie pt artisti. Locul a atras o multime de oameni de arta, multi dintre ei tinand sa lase o urma a trecerii lor…De aceea zidurile Fuore-ului este un adevarat muzeu outdoor de picturi si fresce…In timp aceste ziduri pictate au devenit o atractie turistica…Exista chiar si un eveniment artistic legat de acest obicei. Se numeste Muri d’Autore si are loc in fiecare an in luan septembrie.

Numele asezarii, cel de Furore vine dintr-o legenda. Se spune ca Diavolul insusi haladuia prin zona in cautarea unui acoperis. Intr-una dintre zile dupa ce-si facuse nevoile rupse o mana de iarba, asa cum faceau si oamenii pe vremea aceea si se stersese cu ea…Numai ca din greseala intre ierburile smulse era si o urzica…asa ca de inteles ce usturimi a avut Scaraotchi…Strigatul lui de manie si durere s-a auzit zile in sir pe coasta, asa ca oamenii au dat locului numele de „manie” – adica in traducere Furore. Mai sunt si alte legende legate de numele localitatii, eu v-am spus-o pe cea mai frumoasa…

















admin:
Intre Furore si Amalfi se afla o alta nestemata de pe Costiera Amalfitana: Conca dei Marini.

Cel mai probabil a fost fondata de tyrenieni, cu numele de Cossa, mai apoi a fost cucerita de romani in sec III IC. In timpul perioadei Republicii Amalfi localitatea era un important centru de comert. In 1543 a fost pradata de piratii turci, care cucerisera portul. S-a refacut insa si a redevenit port comercial, dar si-a pierdut apoi insa importanta in sec XIX.

Cele mai importante obiective ce se pot vedea in Conca dei Marini:
Grota de Smarald
Biserica Sf Ioan Baptistul sau Sf Anton de Padova
Church of Santa Maria di Grado
Turnul de observatie Capo Conca, construit in sec XVI
Biserica Sf. Pancratius Martirul

De departe Grota de Smarald este cea mai mare atractie din Conca dei Marini. Fiind partial inundata (cca 45 x 30 m), permite accesul in interior cu ambarcatiuni. Este una dintre putinele pesteri din lume in care se poate remarca acea luminozitate fantastica de albastru sau de smarald. Tabloul fantastic este completat de stalactitele ce strapung parca apa….Iar pe fundul ei se afla o…sculptura subacvatica cu tema religioasa: Sfanta Familie de Craciun. Multi scufundatori vin aici sa admire arta din adancuri…

Grota s-a format de-a lungul unei fisuri create printr-un cataclism ce a produs alunecarea a doua placi tectonice. Are o inaltime de 24 m.
Spre deosebire de Grotta Azzuro de pe Insula Capri, Grota de Smarald nu are alta comunicare cu exteriorul decat portalul. Astfel fenomenul de reflexie apare doar in anumite ore, atunci cand razele pot patrude direct…

Absenta unei intrari in partea superioara a facut ca existenta pesterii sa nu fie cunoscuta decat tarziu, prin anii 1930. Atunci un pescar, Luigi Buoncore a ajuns cu barca lui in interior si uimit de frumusetea locului a dat de veste…

Accesul in pestera se face direct de pe soseaua de coasta, este si un indicator acolo, o mica parcare, apoi pe niste scari se coboara pana la grota. Sau se poate folosi liftul pana la locul de unde vizitatorii sunt preluati de ambarcatiuni si dusi in interiorul grotei.

Cele mai bune ore de vizitare: 12.00 – 14.00, atunci lumina da cel mai frumos si puternic efect. Un bilet de acces costa 5 EUR si veti putea admira grota dintr-o ambarcatiune de 20 de persoane…












Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

Du-te la versiunea completă