Aici se discuta > Subiecte generale
Intamplari hazlii din viata noastra de zi cu zi...
Doina:
--- Citat din: Teo din Miercuri, 02 Aprilie 2014, 23:05 ---Pot dar nu vreau ca-mi e rusine. Te pup noapte buna.
--- Terminare citat ---
Sa nu-ti fie ! Si eu, somn usor !
angela-b:
Poveste cu romani de-ai nostri
Anul 2009. Mi s-a indeplinit visul! O excursie in Scandinavia! Frumos, peisaje superbe, totul organizat la minut, relaxare, aer curat, feriboturi si multa, multa apa.
Zilele au trecut cu repeziciune. Grup destul de sobru, majoritatea familii.
Ne suim in avionul de intoarcere si facem escala la Frankfurt. Ne asezam, unii cu o carte in brate, altii cu gandurile departe, spre fiordurile norvegiene.
Si, in acea relaxare totala care cuprinsese parca tot avionul........incep tipete, chiraieli, rasete si imbranceli, ca intr-un autocar cu excursionisti. Si intra un grup de liceeni romani, cu doi insotitori, un el si o ea. El, un profesor la vreo 50 de ani, f bine pilit, canta de petrecere. Liceenii galagiosi, cu freze tepoase, geluite si decolorate, cu casti si mobile, cu haine strident colorate si gura mare, isi cautau de-a valma locurile. Dumnealui (mentorul) ii dadea inainte cu versuri cantate sovaitor, la fel ca si mersul ,de altfel.
Noi, ceilalti, consternati, ramasesem fara replica. Nu ne venea sa credem si mai sa intram in pamant de rusine. Stewardesele, niste nemtoaice "barbate" isi faceau semne din priviri, iar noi asteptam finalul actiunii, ori ii debarca, ori ii potolesc. Nu s-a intamplat insa nimic-diplomatie germana. In schimb domnu' profesor isi ia sacosa plina cu dulciuri cumparate din duty-free si se pregateste sa o aseze/arunce la bagaje in spatiul ramas liber deasupra unor nemtoaice . Arunca punga nelegata la gura din care incep sa cada de-a valma pungute si pungulite, bomboane si napolitane. Nemtoaicele incep sa chiraie. Noi, ceilalti , aruncam priviri din ce in ce mai ucigase. Liceenii sesizeaza si incet-incet se potolesc rand pe rand, fetele fiind cele care dau tonul restabilirii echilibrului. Domnu' profesor nu si nu, se mai ridica, mai recita ceva, elevul de langa el incerca sa-l potoleasca si sa-l aseze pe scaun.
Culmea e ca intr-un final s-a linistit, dupa un pahar de vin adus de stewardesa (in care cred ca a strecurat si un sedativ) si a dormit pana la destinatie. La iesirea din avion a mai incercat ceva cantat, dar nu mai avea vlaga, deja efortul fusese prea mare. Si al nostru, de altfel; ne-am simtit superjenati si stresati.
Si acum, concluzionez : ne intrebam adeseori ce se va alege de generatia tanara, sunt destui neinstruiti si needucati.
Dar cu unii mentori ce ne facem? Unde s-au pierdut? Sau erau pierduti si nu ne-am dat noi seama?
PS: am trecut aceasta relatare la capitolul cu intamplari hazlii, dar e precum o ciocolata amaruie cu 80% cacao, nu la fel de gustoasa insa.
Nu inchei inainte de a o saluta pe Angela B; poate vom face cunostinta vreodata, prea ni s-au potrivit username-urile!
Angela B:
--- Citat din: angela-b din Marți, 06 Mai 2014, 19:59 ---Poveste cu romani de-ai nostri
Nu inchei inainte de a o saluta pe Angela B; poate vom face cunostinta vreodata, prea ni s-au potrivit username-urile!
--- Terminare citat ---
intamplator am citit istorisirea.
Si eu am remarcat de ceva timp asemanarea . poate ne intalnim in actiuni ......
:)
wonderland:
Sunt o aiurita, orice as face. In ultima vreme sunt si mereu pe fuga, in intarziere. Asa se face ca nu mi-a iesit intrarea planificata a fi una delicata si eleganta la o nunta, sambata seara. Trec peste sentimentul ca nu e o situatie preferata - sa merg singura la o nunta. Dar, pentru ca era vorba de niste prieteni, nu m-am lasat in panta gandurilor. Am luat-o ca atare si m-am dus relaxata. Relaxata dar, cum spuneam, pe fuga. Cand sa ma apuc de pregatiri s-a intrerupt curentul. Deci, a trebuit sa astept ca sa am apa calda. Bine, de fapt a trebuit sa astept pana sa imi treaca prin minte sa verific daca e pana in cartier sau e doar la mine. Era doar la mine :slap:
M-am vopsit si coafat, m-am machiat si toate celelalte, cu o ora inainte de ora plecarii. rochia era pregatita. m-am urcat pe tocuri de 6 cm, deci foarte inalte raportat la balerini, adidasi si bocanci ;D. Dau sa ies din casa, arunc o privire pe geam - vijelie si ploaie torentiala. Mai stau un pic sa se potoleasca, dar am zis sa imi iau totusi umbrela. Pe langa sacosica cu sandalute delicate, cu pietricele dar cu talpa la nivelul solului. Din start mi-am stricat...outfit-ul. Ca nu-mi incapeau in plicul lucios si cu pretentii. Dar am zis ca asta e, lumea se va uita la mine nu la ce am in maini. Am chemat repede un taxi. intre timp s-a mai potolit ploaia. M-am aruncat in masina. Trebuia sa fac un ocol sa mai iau o prietena. Tot singura, tot la nunta. Cand sa ajung la ea, am dat sa ma mut, sa o las sa urce. nu m-am putut misca. am zis ca mi-am prins lanticul de la plic in portiera. De fapt imi prinsesem un colt din rochie, care flutura prin ploaie spre surprinderea prietenei mele care a crezut ca am aranjat sa vin s-o iau cu flamura in vant.
Uite asa s-a dus naibii intentia mea de a fi o ...aparitie. noroc de culorile inchise si de materialul care s-a uscat repede. Si de felul meu nonsalant care nu ma mai lasa sa ma consum pentru astfel de nimicuri ;D
wonderland:
exista o relatie...spasmodica si conflictuala intre mine si telefoane. Ajung desfacute bucati pe trecerea de pietoni sau pe gresie. Ultimul telefon s-a intrecut pe sine. Mi-a zburat din poala, in timp ce coboram din masina, direct intr-o frumusete de balta coclita. Sa lesin cand l-am vazut plutind. Am apucat sa-l culeg tocmai cand incepea sa se scufunde leganat. Am avut noroc. Dupa vreo 12 ore de stat bucatele la uscat, ajutat putin si cu feonul si-a recapatat toate functiile. :faint:
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă