Sper sa nu supar nicio parte masculina, dar cred ca 90% dintre ei au avut macar o relatie care a produs rani adanci in sufletul lor iar restul de 10% sunt baieti nu barbati.
Poate ca unii isi fac curaj si isi doresc sa participe la actiuni dar ii sperie lista lunga de femei, nu toti se simt Suleymani.
As spune ca esti generoasa cu acest 10%, dar iar ma trezesc considerata agresiva
.
E greu sa apreciezi asa, la gramada. Cred ca fiecare om e unic. Sunt convinsa, am certitudinea sensibilitatii barbatilor. Cred ca au doar un context, o relatie in care sa se simta in siguranta sa o manifeste, fara teama ca asta le afecteaza imaginea in perceptia celorlalti. Ei, ca si femeile.
De fapt, noi oamenii.
Habar n-am ce caracteristici are acest Suleyman, dar ce frumos ar fi daca fiecare dintre noi s-ar simti confortabil cu ceea ce este, fara sa incerce sa fie sau sa para altcineva. Pana la urma singurul efort care merita e cel in care ne descoperim, sa ne construim si sa ne exprimam, in fiecare zi, in varianta mai buna a ceea ce suntem, in ceea ce ne face unici.
Pentru ca avem o problema cu comunicarea si cu deschiderea catre altii.
In general, CristianT sau intre barbati si femei?
Pentru ca de ele vorbeam. Pina acum am vorbit de siguranta. Sau de lene. Acum putem vorbi de risc. Pina acum i-ati forfecat pe barbati. Cum am zis ceva despre femei ai devenit agresiva.
Ouuuups, nu vorbeam despre barbati in topicul asta?!
Daca zici tu agresiva, eu cum sa contrazic perceptia ta. Nu forfecam, eu una incerc doar sa inteleg. La drept vorbind, si acum o sa imi ridic congenerele in cap, exceptand cazurile in care barbatii au gresit flagrant prin infidelitate, agresivitate la orice nivel sau lipsa de implicare, angajament, sunt o prietena si sustinatoare a barbatilor
Dar imi plac temele propuse de tine: siguranta vs risc. lene, inertie (cum spunea angela-b) sau blazare vs actiune, schimbare.
De fapt, cum spuneai si tu mecanismele sunt subtile. Pana nu sondam cu sinceritate, n-avem de unde sa sti daca siguranta nu ascunde lenea, in care sta de fapt invelita teama de necunoscut, sau de presupuse rani si esecuri. Configuratiile sunt infinite si difera de la persoana la persoana.
Am in minte ca viata e grea dar e frumoasa. Singur, ca si in doi. Pana la urma conteaza sa ne hotaram ce vrem, ce putem sa ne asumam si sa acceptam ca in afara de faptul ca la un moment dat vom muri, de alte certitudini nu prea avem parte in viata. (
ce incheiere dramatica, o sa spuneti. )