Stereotipitizarea termenului de singur sau single este din pacate unul dintre efectele lipsei de intelegere a unui mod de viata. Mod care ia forma a mii de tipare, functie de masura in care este asumat sau determinat. O nuanta care scapa multora
Atitudinea taken-ilor creeaza si induce deseori celor single senzatia ca nu se analizeaza suficient. Ca nu-si evalueaza corect perceptiile si raporturile cu sexul opus. Uitand un singur aspect, de altfel foarte important: daca acea persoana isi doreste neaparat sau imediat o companie de cuplu. Poate are nevoie de o pauza, poate are o munca si o cariera care ii solicita intreaga energie si atentie, poate are copii pe care si-i doreste crescuti monoparental, poate a obosit si este atat de dezamagit incat este decis sa nu se mai implice intr-o noua relatie
Imixtiunea in intimitatea unui single, impunerea sau presarea formarii unui cuplu, initiativa si insistenta de a prezenta, de a sugera tot felul de asa zise partide nu fac altceva decat sa exaspereze si sa departeze si mai mult decizia unei relatii. Fiecare om stie si simte cand un moment important se apropie, stie sa-si gestioneze sentimentele si intentiile. Cu siguranta cand este pregatit si decis va forma un cuplu si fara ajutor din exterior.
Am intalnit ideea ca ar exista persoane ferm decise pentru a fi single, structurate mental pe acest mod de viata, imposibil de adaptat la o viata de cuplu. Asa cum numesc americanii asta single-at-heart. Acum, dupa 4 ani de Singles Camp, dupa ce am citit toate cele aproape 2000 de mesaje ce s-au scris pe forum pe De ce suntem single?, dupa ce am intrat pe o multime forumuri si bloguri din State si Anglia tari in care procentajul de persoane single a depasit 40%, pot spune ca asa ceva nu exista. Sau poate ca da, dar intr-un procent atat de mic, incat nu poate fi luat in considerare. Nimeni, dar absolut nimeni nu s-a caracterizat si definit ca avand un astfel de profil. Si niciunul nu s-a vazut forever single, nu a refuzat ideea de a forma, poate ca nu imediat, dar poate ca in viitor un cuplu.
Deci doua greseli fundamentale de perceptie asupra asa numitului statut de single: generalizarea sau atribuirea unui tipar si ipoteza ca ar exista profil de singlist - persoane inadaptabile vietii de cuplu. Venite asa cum explicam din neintelegerea determinarii si momentului. Intr-o tara mult mai deschisa decat a noastra, mult mai lejera ca raport social, mult mai intelegatoare in ceea ce priveste statutul unei persoane, Bella DePaulo se bate de ani de zile pentru schimbarea mentalitatii si atitudinii celor din jur fata de singles. A scris o multime de carti, de articole, a tinut conferinte, a facut memorii si a luptat sa elimine inechitatile sociale, financiare si dpdv al dreptului la munca a singles-ilor. Cu greu a reusit cateva rezultate
Ce ar trebui sa se intample la noi, cine si cum ar trebui sa incerce sa schimbe ceva in ceea ce priveste perceptia fata de singles? Cum am putea comunica, cum am putea explica celor din jurul nostru, dar si mai indepartati greselile de atitudine? Cum am putea schimba mentalitati?