Poarta de Roxana Draghincescu
Treci pe strada, vii la poarta,
Dai sa intri, dar nu crezi,
C-am avea noi doi o soarta.
Si te faci ca nu ma vezi.
Pleci agale, sovaind,
Inima tot nu te lasa
Si iti zici atunci in gand:
''Fi' ce-o fi, eu intru-n casa''.
In gradina printre flori
Soarele zambeste.
Poarta scartaie usor
Si privirea-mi te-ntalneste.
Dau sa fug dar nu mai pot
In a ta imbratisare
Ma voi pierde iar cu tot
Vom uita de cer si soare,
Si de lume si de zgomot
Vom fi numai noi si El
Intr-un univers de clocot,
Ca un licarit rebel.
O, ce vis sau ce minune,
Te-ar aduce iar la mine?
Caci departe esti acum..
O fi rau, o fi mai bine..?