Tiribomba ştirilor şoc de wonderland
Încerc sa ignor, să nu mă las iritată, enervată, de stilul din ce în ce mai agasant in care media işi prezintă ştirile. Avem parte, în fiecare zi, de mai multe ori pe zi, doar de ştiri si anunţuri explozive, şoc, bombă. Zici ca trăim pe un front de luptă. De cele mai multe ori, ştirea şoc e ca vreo paraşută si-a rupt unghia, vreo vedetă a ieşit din casă nemachiată, ca s-a dus la piaţa, ori a declarat că nu se epilează inghinal.
Mi-am dezvoltat capacitatea de a trece peste, oricum timpul e pretios, nu merita sa pierd vremea cu astfel de prostii inutile si risipitoare de neuroni. Desi, recunosc, uneori mai trag cu ochiul la vreun talk show monden.
Dar dimineaţă chiar m-am simţit agasată, abuzată chiar. Mi-a căzut sub ochi un link către un articol.
Titlu: Veste devastatoare pentru Teo
Subtitlu: din pacate o boală incurabila....
Intru şi citesc articolul, din simplu motiv ca imi place Teo. Ma rog, in sensul in care eu plac pe cineva, apreciindu-l la pachet, cu bune si rele. Ce să vezi? Vestea devastatoare era că, suspectă de cancer fiind, a aflat că e sănătoasă?!.....
Sesizaţi penibilul. Sesizaţi substratul acestui titlul manipulative, morbid. Ca si cum se presupune ca lumea abia asteapta cine mai sufera, cine mai moare, cine mai este prins în circumstanţe nefericite ale vieţii.
Ce fel de oameni se presupune că suntem? Unii care se hrănesc din nefericirea celorlalţi, trăiesc fericirea ca moare capra vecinului. Unii care nu mai ştim sa apreciem bunătatea, competenţa, performanţa? Narcofagi, hiene?
De asta avem nevoie?
Putem ignora presa scrisa si online, muta pe alt canal televizorul, sau chiar să îl închidem. Realitatea rămâne. Iar realitatea este că, acest virus al bârfei, al tocării la nesfârşit al unor stiri despre oameni fără consistenţă şi ştiri fără valoare, lasă urme pe creier. Acum, de fiecare depinde, ce urme vrea pe creierul lui. Dar ce te faci cu noua generaţie, cu cei mici, cu cei mai slabi de înger?
Să găsim modalitatea prin care să păstrăm, să creştem în noi şi în ceilalţi, capacitatea de a vedea în ceilalţi ceea ce au bun, de a ii aprecia pentru reuşitele lor, pentru calităţile care i-au dus acolo. Sa facem asta, în fiecare zi, ca un exerciţiu de generare a singurei atitudini care merită salvată şi cultivată intr-o lume nebună, nebună, nebună...