Am gasit 2 ore ceva mai linistite, asa ca ma astern pe scris...Incerc sa va transmit ce am simtit eu acolo, pe taramul de vis al spiridusilor si al castelelor...Cu mai mult timp, la iarna, am sa scriu cateva articole care vor ajuta pe cei ce vor sa aiba informatii mai detaliate...
Cu ce sa incep? Cred cu asteptarile. Pt ca fiecare dintre noi, organizatori sau turisti, avem de la o iesire de genul acesta, o anume asteptare. Ne inchipuim intr-un anumit fel lucrurile si le comparam apoi cu ce vedem si simtim acolo...
Irlanda este exact asa cum mi-am inchipuit-o. O tara a pajistilor verzi, a malurilor stancoase, a pub-urilor, populata de oameni roscovani si veseli...Asta cu infatisarea cred ca mi se trage de la aspectul spiridusilor...
Am parcurs tara din lung in lat, am traversat-o din Dublin spre Galway, pe malul celalalt al oceanului, am mers apoi pe coasta, traversand locuri de poveste, trecand prin Bundoran, Donegal si Derry si urcand pana sus la Giant's Causeway, pentru ca apoi sa coboram din nou, spre Belfast. Am vazut deci cam totul, mai putin sudul. Am inteles ca si acolo este foarte frumos, locurile atrag multi turisti, dar asta va face parte dintr-un proiect viitor.
Casutele sunt mici dar insufletite de peluza si de aranjamentul floral. Mi-au placut la nebunie. Sunt ca din povesti. Am inteles ca oamenii sunt tare modesti acolo, traiesc cu putin si nu au nici pe departe situatia celor din nord care fac parte din Marea Britanie. Dar mi se par grozav de veseli si de deschisi...Au trecut prin prea multe incat sa-i sperie o biata criza...
Cu cat mergi mai spre nord cu atat casele devin tot mai mari, tot mai dichisite. Si peisajul tot mai urban. Chiar si Dublin-ul desi este un oras de 500.000 de locuitori mi se pare mai degraba avand o arhitectura mai putin citadina. Multe parcuri, zone verzi, cladirile chiar si cele adminstrative si de office-uri sunt mai putin inalte decat in Belfast...
In Belfast mi-a placut tare mult atmosfera. Simti parca vibratia riverdance-ului, a motoarelor vapoarelor ce plecau din marele santier, acolo unde s-a construit si Titanicul...Noaptea este de vis...Pub-uri pline, se canta, se danseaza, dar decent, fara exagerari, fara galagia aia la care te-ai astepta sa o gasesti in locuri atat de aglomerate. Am petrecut o noapte minunata cu cei din grup, colindand, in crawling, sa folosesc termenul englezesc pub-urile. Am realizat cat de penibile si tampite pot fi zvonurile legate de orasul acela. Ca ar fi periculos, ca daca n-ai accentul lor nu te plac si-ti arata in cel mai violent lucru asta...Sa nu iesi noaptea in oras, sa nu intri in zonele de asa zis de conflict intre catolici si unionistii protestanti...Cate prostii...Acolo am aflat ca Belfast-ul are cea mai mica rata de criminalitate, ca esti in totala siguranta, sunt o multime de politisti, de camere...Mi-a mai placut acolo mult primaria si...primarita. Marti ne-a dus pt un tur al cladirii, administratia de acolo ofera posibilitatea turistilor sa intre si sa viziteze civilizat si ghidat intregul palat al primariei. O cladire absolut fabuloasa si pe interior si pe exterior. Pe unul dintre holuri in timp ce ni se povestea despre modul de alegere a primarilor, care nu pot sta in functie mai mult de un an de zile, despre uniforma si colanul lor, hop, apare si un personaj feminin, distins, elegant si cu...ceva la gat care semana cu ceea ce tocmai ne era descris ca fiind semnul distinctiv pt "gospodarul orasului". Era primarita! Foarte placuta, a ramas cu noi pret de cateva minute, a raspuns intrebarilor si elegant si cu prestanta a pasit mai departe spre cabinetul ei.
Tarmurile Oceanului Atlantic sunt superbe si cred cele mai frumoase din cate am vazut vreodata...M-am bucurat ca un copil colindad plajele, cocotandu-ma pe stanci si admirand cum se sparg valurile. Am ajuns la Cliff of Moher ceva ce-ti taie respirati atat e de frumos acolo. Spre interior am vazut un parc national, care aparent sterp si dominat de bolovanis, ascundea o perla: un lac de poveste, o padurice si un parc extraordinar si un castel incantator. Se numeste Glenveagh si nu departe de el, se mai afla un loc fabulos Grianan of Aileach...
Orasele sunt mici aglomerari de case multicolore, bijuterii arhitecturale. Nu stii ce sa faci: sa umbli pe strazi, sa vizitezi obiective principale, sa intri in magazinele pline de atractii...Rauri, poduri din piatra, multa simbolistica pe strada, pe cladiri...In Befast gasesti alceva insa, un oras victorian cu cladiri inalte din caramida rosie decorate cu basoleriefuri ceramice. Cu picturi murale exceptionale, un bun exemplu pt idiotii care mazgalesc in tehnica graffiti orice prind...Care daca tot se cred artisti si vor sa refuleze, sa protesteze, sa-si marcheze ca si animalele teritoriul ar face bine sa o faca intr-o maniera organizata si placuta si celorlalti. Asa cum am vazut la Belfast...
Trecand in Scotia am gasit o cu totul alta cultura. Noi am invatat din pacate sa luam toata insula la gramada, numindu-i pe cei ce-si duc viata acolo, britanici...Nici o legatura insa intre irlandezi, scotieni si englezi. Intre cei din urma am trait ceva vreme si stiu si pot sa apreciez modul de viata, particularitatile, obiceiurile. Incepand de la limba, pana la dansuri, muzica, costume nationale, arhitectura caselor, modul de exprimare, totul este diferit. Unii vorbesc o limba celtica, irish, altii galica, ceva ce nu seamana a nimic cunoscut, ceilalti o limba amprentata puternic de latina, evoluata si perfectionata continuu...Unii sunt simpli, alti ceva mai sofisticati, alti batosi...
Scotia este asa cum mi-am inchipuit tara insulelor, a castelelor, a lacurilor, a muntilor verzi, a wiskey-ului...Kilt-ul personalizeaza mult pe cei de acolo, par si cred ca si sunt un popor tare darz si orgolios. Au figuri dacice, eu tot cred ca stramosii nostri au multe in comun cu populatiile vechi insulare...Peisajele sunt de neexplicat si descris. Trecand muntii, prin valea Glen Coe, imi venea sa-i spun lui Tim mereu: "stop for photo!" atat de frumoasa este zona aceea. Highland-ul este o minune iar insulele raiul de pamant. Am facut o bucla larga, un tur al insulei Sky ceea ce se spune ca este printre cele mai frumoase din lume. Anul viitor am in plan sa fac Irlanda separat si Scotia separat, iar 2 zile vom sta la Portree, paradisul fotografilor. Am sa mai scriu despre locurile acelea care m-au impresionat atat de tare, incat si acum serile imi revin in minte, desi de atunci au trecut ceva zile si am vazut o multime de alte locuri...Capitala Highland-ului este Inverness, unde este pacat daca sunteti in traseu sa nu intrati. M-am bucurat doar de o ora si ceva de colindat strazile si parcurile...Promit sa revin!
Cand am iesit seara pt un prim contact cu Edinburgh-ul am ramas uluit de masivitatea cladirilor din piatra perfect faltuita. O multime de castele, acolo nici nu mai stii care e casa si care e castel. Un aer puternic medieval, de capitala cetate. Totul de bun gust, o armonie perfecta, nu stiu cum sa definesc mai bine insiruirea ceea de bijuterii...Greu am sa uit seara aceea, un superb asfintit tarziu...
Am trecut prin locuri incarcate de istorie, de care citeam in cartile de istorie. Stirling-ul mi-a placut cel mai mult, un castel regal incantator...Am avut norocul unui grup cu care am putut vizita pe indelete si cu rabdare, am avut o vreme superba, in 12 zile a plouat doar noaptea si in ultima dupaamiaza, dupa ce ne terminasem programul de vizitare. Am ras, am cantat, chiar am dansat...O amintire placuta a unor locuri superbe si a unor oameni frumosi...
Incep si cu cateva poze din Dublin:
La iesirea din Temple Bar
Un scotian dupa meciul pierdut de Scotia la rugby cu Irlanda...
