Imi plac animalele, am crescut intr-o curte in care niciodata nu a lipsit un catel, cateva gaini, iepuri...Unele dintre singurele emisiuni pentru care deschid TV sunt cele de pe Animal Planet. Nu exista sa intru in mall sa nu vizitez si pet shop-ul. Deci nimeni nu poate sa-mi spuna ca sunt un om caruia nu-i pasa de animale. As face orice ca sa nu sufere, niciodata nu am putut privi animale ranite, maltratate sau care sunt tinute in conditii de privatiune extrema, in spatii inguste, neprimitoare. Dar intotdeauna am considerat ca omul este fiinta caruia trebuie sa-i dai in primul rand atentie. Si daca iti mai ramane timp si pt animale ok, te ocupi si de ele. Sunt atat de multi oameni nenorociti, copii care nu au avut vreodata o jucarie noua, care n-au fost odata intr-o tabara sau vacanta. Atat de multi batrani neputinciosi carora nimeni nu le deschide usa sa-i intrebe daca au nevoie de ceva. Oameni dezorientati, chinuiti de boli, femei cu psihicul prabusit...Daca partea din societate, ma refer la cea voluntara si responsabila ar putea acoperi toate aceste probleme, as da dreptate oricarei asociatii de protectie a animalelor. Daca banii astia care sunt atat de putini ar ajunge si pentru bietii batrani si pt copiii strazii si pentru cei cu afectiuni majore, as spune ok, acum ne putem ocupa si de animalute la modul organizat, afectand sumele necesare pentru adaposturi, pentru sterilizari, pentru tratarea celor bolnave. Dar pana cand se cheltuie sume uriase (bine aici chiar am o banuiala ca nu toto banii ajung si se folosesc pentru ce au fost destinati, dar asta este o alta discutie) cu actiuni ineficiente si fara efect, vizand gestionarea problemei cainilor comunitari, mai indreptatit si mai corect mi s-ar parea ca banii aceia sa fie folositi pentru oameni. Si nu stiu poate sunt eu mai radical, dar consider ca intr-o tara civilizata si hai sa-i spunem igienica, cu toate ca nu este termenul cel mai bun ales, animalele nu au ce cauta pe strazi printre oameni. Locul catelului este in casa sau in curte, nu prin piete, pe la tomberoane si prin scarile de bloc. Nici el nu este fericit pe strada, dar nici cei care pot fi agresati oricand de imprevizibilii catei. Chestia cu agresivitatea ca ar aparea numai in situatia in care animalul se simte incoltit sau amenintat este o mare prostie. Cainii sunt animale teritoriale, isi marcheaza incontinuu zona in care gasesc mancare si o apara de orice intrus fie ca este unul la fel ca el sau ca este un om. Si sa nu uitam cate accidente se intampla chiar si la cainii dresati. Sunt gesturi ale stapanului sau ale altei persoane care sunt interpretate gresit de catre animal, iar reactiile lui sunt imediate. Nu sunt legiuitor, nici macar nu-mi propun sa fac ceva in sensul acesta, pt ca stiu ca n-am solutie alternativa, asa ca ma abtin. Dar trebuie totusi sa-mi exprim parerea chiar daca ea supara.
N-am fost prea atent si nu pot sa spun ca m-au deranjat pana acum patrupedele care circula nestingherite peste tot: printre blocuri, pe strazi laturalnice si chiar pe centru. N-am fost pana acum atacat de cainii liberi, asa zisi comunitari, deci nu sunt unul dintre cei 40.000 care ajung la urgenta.ca urmare a muscaturilor. Pot spune ca am privit cu indiferenta ce se intampla si cu acesti caini, dar si cu cei care pot fi tinta agresivitatii patrupedelor. Ceea ce am vazut insa ieri, nu poate sa ma faca, chiar in conditiile in care imi atrag supararea unora, decat sa devin foarte critic la adresa celor care sunt inversunati in a se admite circulatia libera a cainilor fara stapan.
Imi lasasem tatal la spital si incercam sa intru din nou in trafic, cand speriat de niste ciocaneli in geamul lateral, am privit in dreapta. O femeie disperata tragea de manerul usii de la masina, incercand sa urce. Eram pur si simplu derutat, nu mi se intamplase niciodata asa ceva, ca cineva sa dea buzna in spatiul meu privat. Era insa o femeie intre doua varste, serioasa, imbracata impecabil, am remarcat instantaneu asta, asa ca fara sa constientizez, n-am facut nimic in a ma impotrivi cu ceva. Saraca femeie era atat de speriata, incat deabia mai putea sa articuleze vreun cuvant, asa ca am ramas pe loc sa vad ce vrea. S-a linistit intr-un final si mi-a aratat pe geam: o haita de caini de o agresivitate extrema teroriza tot ce trecea prin zona: pietoni, masini, era chiar un pluton de elevi de la scoala militara din apropiere care incerca sa se fereasca de coltii patrupedelor.
Femeia vroia sa ajunga la biserica si riscase pentru asta, chiar daca stia de violenta cainilor. Locuia in preajma si-mi explica ce patesc toti cei care incearca sa traverseze pe jos zona...
Nu stiu cata toleranta poti avea in aceasta situatie cu acesti caini, nu stiu cata rabdare si cata intelegere pentru ei, ca sa sa accepti lasarea lor in libertate. Nu cunosc repet solutii alternative, dar nu pot sa accept ca un semen de al meu poate sa fie sfasiat de niste caini.
Nu te poti plimba, nu poti alerga, fara ca un caine sa nu se ia dupa tine. Merg pe centru, un loc impecabil, curat si aranjat. In mijlocul Pietei Mari o haita de caini tolanita la soare. Turistii straini, ii ocoloesc, sesizand uimiti contrastul. Mergi in Piata Cibin, plin de caini printre picioarele oamenilor. O imagine rupta parca dintr-u orasel din India.
Oricum si orice s-ar zice asta nu este civilizatie si atitudine. As fi fost tare curios daca vreunul dintre partizanii inversunati ai patrupedelor din strada, ar fi lasat jos din masina, inconjurat de o haita de caini cum am vazut-o ieri, ce ar mai putea spune dupa ce s-ar alege cu o spaima si cu picioarele sfasiate. Ar mai putea fi atat de zelos in a apara drepturile animalelor din strada?