Arhiva > Arhiva
Atitudine
everyoung:
Am stat in cumpana daca sa postez aici, sau in topicul "Toleranta" ceea ce spune Dan Puric mai jos! E o problema de atitudine sau de toleranta? Ce parere aveti?
"Dan Puric - INVIDIA
Invidia
Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon.
Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel.
Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan.
Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast.
In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III.
A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth.
O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale.
L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei.
Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,Berdiaev.
Lupta era stransa, dar echilibrata.
In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de DNA.
Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie.
Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia...
Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?
* Dan Puric * "
julia:
ca atitudine nu cred ca e buna nici una nici alta. mi se pare ca e de la o extrema la alta.
ideal ar fi calea de mijloc, o adaptare reusita intre nevoi si cerinte cu ce se poate obtine prin mijloace oneste si mai ales care ii sunt fiecaruia la indemina.
almi_gabi:
apropo de extreme si de atitudinea pe care o adoptam - sa va povestesc o intamplare de spatamana trecuta din masina 123 - care m-a distrat prin abilitatea tipului de a se adapta la mediu
"era ora dupaamiezii - lumea iesea de la servici si se grabea spre casa - aglomeratie mare 8)- inghesuiala, ghionturi- unii vroiau sa coboare, altii sa urce - in fine de-ale noastre "valuri" ::) - la un moment dat o tipa isi aduce brusc aminte ca vrea sa coboare la prima si incepe sa-si faca loc cum putea si ea - un barbat incepe sa tipe la ea -" hai cucoana acum te-ai gasit sa cobori" si chiar o impinge :o- ea riposteaza in genul specific feminin si il face nesimtit - "amabilitatile" isi urmeaza cursul pana intervine un domn care cu o voce de tunet incepe sa certe pe toata lumea ca ne purtam ca vandali- ca altceva nu stim decat sa ne jignim - ca daca vrem sa coboram sa anuntam din timp - in fine - opreste masina, femeia coboara - autobuzul porneste din nou - deja lumea vorbea in soapta incercand sa-si faca drum spre usa cat mai discret - urma si o statie mare - piata Unirii unde multa lume coboara - in momentul in care autobuzul opreste si lumea incepe sa coboare in valuri domnul care ne certase mai devreme - spune cu aceasi voce de tunet dar pe un ton glumet de data asta - " e, hai ca nu v-am spus sa coborati cu totii" ;D - si lumea a inceput sa rada
mi s-a parut o chestie foarte faina - omul si-a spus punctul de vedere asupra atitudinii romanilor vizavi de politetea si comportamentul fata de ceilalti dar a dat in final si nota de umor care a detensionat atmosfera
julia:
ce atitudine e asta?
eu am o problema - am avut-o dintotdeauna - cu amestecul altora in viata privata.
de ce trebuie sa ii intereseze ce face ala sau alalaltul , de ce, cind, cum, unde si cu cine ?
ies cu ceva mai cistigati daca isi baga nasul in oalele altora?
carmentoma:
...Am vrut sa postez in Zen, dar topicul e arhivat!...
"Langa Tokyo traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.
Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza. Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea.
S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai. Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil.
La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.
Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:
- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?
- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.
- Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.
- Ei bine la fel stau lucrurile si cu orice ura, manie, insulta sau invidie, spuse Maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă