Scrise de noi > Articole turistice
Puszta ungara: Hortobágy
admin:
Vacile gri unguresti
Este o rasa dezvoltata in stepa maghiara si care este definitorie pentru cresterea animalelor din acea zona. Incepand cu sec XIV sute de mii de vaci erau duse in cirezi spre Nurnberg, Strasbourg si Viena, pt a fi comercializate pe pietele occidentale. Carnea acestora era foarte apreciata si cautata. Ce este foarte important si interesant la aceasta rasa este ca la drum lung nu pierde din greutate. Erau manate mai bine de 1000 km si nu slabeau deloc...Au o rezistenta fizica foarte mare, de aceea uputut fi folosite cu succes ca animale de tractiune in agricultura.
Din 1920 numarul de vaci din aceasta rasa a inceput sa scada, concurenta cu tractoarele si mecanizatele ce incepusera sa fie utilizate in agricultura determinand un interes tot mai mic de a creste bovinele gri...Asa s-a ajuns ca in 1960 sa se atinga pragul critic, ramasesera doar 200 de vaci si 6 tauri.
In 1974 s-a inceput un proiect de revitalizare a rasei, astfel incat acum in Ungaria numarul de vaci gri este de 25.000, din care cu certificat de origine 6.500 la Hortobagy.
Oaia Racka
Este o rasa de oaie care se poate intalni doar in Ungaria. Are coarne lungi in forma de spirala i blana creata. Oile se tund o singura data pe an, lungimea firului fiind de 20 - 25 cm. Exista doua varietati de culoare: alb si negru. Permanent la imperechere se separa cele albe de cele negre, iar turmele se compun dintr-un procent de 1/50 berbec/oi. Mieii sunt separati de oaia mama la varsta de 2 luni, dupa care se incepe mulsul. Productia de lapte a oii Racka este de 200 - 300 ml de lapte/zi. Laptele de oaie re un continut ridicat de grasime, de peste 10% si se prelucreaza obtinandu-se branza si cas.
admin:
Bivolul domestic
Aceasta specie a ajuns in Bazinul Carpati in timpul migratiei popoarelor. Avad in vedere zona din care provine si pt ca nu s-a putut adapta in asa timp scurt, pe vreme de iarna rezista doar in graduri inchise. Vara are nevoie de apa si namol in care sa se balaceasca, pt a se racori si pt a se proteja de daunatori. Alearga foarte rapid, poate intrece chiar si calul, dar asta o face numai cand se simte in pericol.
Carnea de bivolita este foarte gustoasa si are un continut ridicat de fier. Din laptele de bivolita de prepara in Italia celebra mozzarella di bufala care se foloseste la pizza napoletana. In zona de centru a Transilvaniei destul de multi tarani cresteau aceste animale. Chiar daca nu dau lapte nici pe departe cat o vaca chiar si obisnuita, cei 6-8 l care se obtin din mulgere pe zi au 8% grasime. Este un lapte foarte alb si gustos.
Bunicii mei din Sebesul de Jos, jud Sibiu aveau o bivolita, la fel ca multa lume din sat. De fapt acolo ierarhia sociala o dadea animalul pe care il aveai: cei mai bogati aveau bivolite, apoi erau cei cu vaci si saracii tineau doar capre...Tin minte ca pe vremea in care eram copil (asta acum vreo...45 de ani) satul care nu avea mai mult de 400 de case, avea o ciurda mai mare de 1000 de capete. Dimineata fiecare familie isi scotea animalul sau animalele daca avea mai multe la poarta, se formau mici grupuri de animale din vecinatate care erau conduse spre zona centrala de unul dintre proprietari. In centru astepta "ciurdarul" care "mana" ciurda spre pasunatul satului. Spre seara se intorcea cu animalele dupa cea aceastea se ghiftuiau cu iarba grasa ce creste la poalele Muntilor Fagaras. In fata veneau intotdeauna caprele, apoi caii, urmau vacile si la urma, mai domoli, bivolii. Din centru fiecare animal isi stia drumul spre casa, se desprindea din ciurda si pornea agale. Oamenii isi asteptau animalele in poarta, dar se intampla si sa se prinda cu treaba si sa uite de ele. Statea animalul cuminte si rabdator in fata portii, aproape nemiscat, pana cand venea stapanul. Plecatul si venitul ciurdei erau evenimentele zilei...
La Hortobagy pt ca in pusta nu existau sate ci doar colonii nomade, cresterea bivolilor se facea un pic diferit si dupa cate am inteles nu se mulgeau. Caravana cu care se viziteaza parcul trece prin fata unei cirezi de bivoli, astfel ca oricine trece pe acolo poate vedea acest animal.
admin:
Cei cu care am fost la Debrecen in primavara isi amintesc ca am prins Festivalul Mangalica...Hmm ce de bunatati din purcelul cret si roscat... ::)
Am mai scris eu pe aici despre aceasta rasa de porci, aparuta in urma incrucisarii porcului de casa cu o rasa sarbeasca, Sumadia. Exista si roscati asa am vazut majoritatea purceilor, dar si albi si negri cu burta alba...Greutatea unui godac poate ajunge la 200 de kg, ajungand atunci la 75% grasime, restul carne si oase. A fost rasa cea mai raspandita in Ungaria, dar dupa 1970 cand pretentiile de consum s-au modificat numarul purceilor de Mangalica a scazut foarte mult.
Acum se cresc in special pt calitatea deosebita a carnii sale, dar mai mult in micile ferme sau in gospodarii.
admin:
Tot din prezentarea primita la intrarea in Parcul National Hortobagy, la Matai Menes:
Spectacolul hergheliilor
Culcatul cailor la pamant este o traditie veche, datand la maghiari din vremuri stravechi. Sunt mari specialisti in cresterea cailor, in dresaj si in calarit. Pentru un popor seminomad a fost absolut necesar sa aiba stfel de cunostiinte si aptitudini. Viata lor din stepa depindea foarte mult de cai. Mai tarziu, dupa ce populatia s-a fixat si nu a mai existat migratie decat pe spatii restranse, obiceiurile au fost duse mai departe de haiduci...Ei trebuiau sa se fereasca de potera, sa se deplaseze rapid, asa ca cei doi, cal si calaret, erau inseparabili. Caii trebuiau obsnuiti cu zgomotul armelor, asa ca haiducii ii antrenau simuland sunetul pustilor cu lovituri de bici. Astfel dresati, caii ramaneau calmi si linistiti la pamant chiar daca se tragea in preajma lor. Deci ceea ce se vede acum in spectacolul de la Matai era de fapt un excercitiu obisnuit...
Tinuta calaretilor este foarte deosebita si s-a tot imbunatatit in timp. Astfel pantalonii sunt largi, necesita 6 m de material, maneca camasii de asemenea este de pana la 1.5 m. Toate astea pt a da posibilitatea de a sari usor in sa si pt a avea libertate in miscare. Tinuta era intregita cu o vesta si cu o palarie mare neagra, care ferea de soare. Ca semn de podoaba se purta o pana de cocor.
Accesorile ce se foloseau la calarie sunt de asemenea un pic diferite de ceea ce ti mai vazut. Pt a impiedica la o eventuala cadere prinderea picioarelor in scarita, saua nu are curele, este libera pe spatele calului.
Puszta cinci
Este o demonstratie spectaculoasa in stil maghiar, efectuata in acelasi timp cu ajutorul a cinci cai pe care calaretul ii mana cu ajutorul unui bici lung. Pozitia lui este in picioare pe spatele ultimilor doi cai. Este o demonstratie de calarie, dresaj, curaj si un exceptional echilibru.
Carul cu boi
Lumea folosea pe vremuri, pt muncile grele de camp si pt caratul bucatelor boii. Mult mai puternici si mai rezistenti decat caii, taurii erau castrati si mai apoi obisnuiti sa traga la jug in formatie de patru sau sase. Procesul asta de invatare dura 1 an, timp in care "boul mic" devenea "bou mare". Maghiarii chiar au o vorba despre asta, spun: "Invata boule mic, vei deveni bou mare!". Pare simplu cand urmaresti un astfel de car tras de boi, dar in spatele acestei usurinte in a mana atelajul stau multe ore de dresaj. Cei aflati din fata isi cunosc numele si raspund la comenzile de directie, doar asa se pot mana in stanga sau dreapta.
Parcul National Hortobagy si Herghelia Matai sunt locuri care merita vizitate. Asa ca daca va aflati in zona faceti-va cateva ore pt a vedea gradina zoologica, micile muzee si pt a "calatori" cu caruta trasa de cai...
Navigare
Du-te la versiunea completă