Scrise de noi > Articole turistice
Puszta ungara: Hortobágy
admin:
Puszta ungara: Hortobágy
Primul lucru pe care l-am simtit in timp ce paseam pe covorul gros de iarba, a fost un gand venit din invidie sau poate dintr-o apreciere: de ce ei pot si noi nu? De ce stiu ungurii care au infinit mai putine de aratat decat noi, sa atraga atatia turisti? Nu au muntii nostri, n-au raurile limpezi de munte, n-au delta, n-au mare..Nu au decat o campie nesfarsita si din loc in loc cate o mogaldeata de deal...Isi numesc mlastinile paradisuri...Fac din fiecare rau, din fiecare balta, un adevarat sanctuar al naturii. Noi avem Retezatul acela superb, Dunarea la Cazane, Delta, Apusenii si atatea altele. Si ce facem cu ele? Nu stiim sa le aratam, nu stiim sa le facem cunoscute...Nu suntem in stare sa amenajam o structura de vizitare, sa oferim un cadru turistic civilizat si accesibil. Or mai trece cred multi ani pana sa invatam sa pretuim ce am primit si sa folosim bogatia asta imensa...
Dar sa revin cu picioarele pe pamant... unguresc si sa va povestesc cate ceva din ce am vazut si m-a impresionat acolo.
Am fost de multe ori la Hajduszoboszlo si de tot atatea ori mi-am propus sa vad Hortobagy. Vedeam numele asta peste tot: in meniuri, in prezentarile turistice, pe magnetii aia de care-s pline tarabele. Cum era la doar cativa pasi de locul in care ne imbaiem noi, mi se parea tare la indemana sa vad si eu ce-i cu puszta asta maghiara. Nu sunt mai mult de 30 km pana acolo, dar... intotdeauna se intampla ca moleseala de dupa ore intregi de apa calda si SPA, sa imi taie elanul...
Toamna asta in sfarsit am ajuns...O dimineata superba, un drum ce serpuieste printre niste sate, camp, camp si iara camp si ajungem la o tablita care ne informeaza ca am intrat in Parcul National Hortobagy.
Podul cu noua arce, simbolul Parcului National Hortobagy
Parcam intr-o zona amenajata pentru primire turistica, tragem un ochi pe la producatorii de artizanat, ne urcam din nou in microbuz si pornim spre un loc indicat de unul dintre vanzatori. Trecem Podul cu noua arce, simbolul parcului, si ne indreptam spre unul dintre sectoarele parcului: zona de lacuri, Halasto. O salba de balti amenajate printre care trece un trenulet turistic.
Programat sa circule din ora in ora vara si din doua in doua in restul sezonului. Noi am ajuns taman cand acesta pleca...deci ar fi trebuit sa mai asteptam doua ore, sau sa facem drumul pe jos, adica 5 km dus si 5 intors. Cam mult am spus noi, mai ales ca eram limitati de timp, nu puteam rata o dupaamiaza de Aqua Palace. Nici nu era cel mai bun sezon pentru a vedea pasarile care se aciuiesc aici, majoritatea migratoare si deja cred plecate peste Mediterana, in Maroc sau Tunisia...Pe drum vazusem o multime de cocori cenusii, astia erau parese mai intarziati...Am inteles ca sunt in jur de 50 60.000 acolo, atunci cand se strang pentru plecare. Ce zarva trebuie sa faca atatea familii de inaripate cocotate pe catalige. Zic familii, pentru ca specia asta traieste toata viata, ca si berzele, in perechi. Iar pe copii, pardon pe pui, ii tin mult timp pe langa ei. Micutii sunt la fel de mari ca si parintii, doar ca au ceva rosu la cioc si pe ciuful din cap. Fara pasari am considerat ca n-are rost sa mergem, asa ca am renuntat la trenulet si ne-am intors cei 7-8 km inapoi la Visitors Centre. De acolo ne-am luat bilete la Safari, care apropo de accesibilitate, n-au costat mare lucru: 1500 forinti dus si intors, adica vreo 5 EUR. Cu trenuletul plimbarea la fel dus si intors costa 1200 forinti, deci nu mai mult de 4 EUR. Bine distantele nu sunt lungi, asa cum ziceam sunt doar cativa kilometrii dar nici pretul nu reprezinta un impediment de vizitare.
Cu 600 de forinti am vizitat 3 muzee, unul care prezinta viata pastoreasca in puszta maghiara, unul care reproduce ceva din istoria celebrei Hortobagy Csarda, (un soi de han de pe la noi) si unul tare ingenios care arata mestesugurile zonei.
In fata Muzeului Pastorului, un batranel canta la cetera, instrumentul lor traditional
Hop, am sarit in autosafariul, sau nu stiu cum sa numesc vehicolul ciudat in care am urcat: era de fapt un tractor, dar atat de frumos imbracat, incat ti-era mai mare dragul sa calatoresti cu el...Aproape plin, s-a miscat si am luat-o pe niste drumuri inguste dar impecabil astfaltate, care taiau parcul. Am trecut pe langa o ferma in care am zarit vacile lor cenusii cu coarne imense, capre, porci mangalita. Erau acolo o multime de copii si adulti care priveau la animalele pusztei maghiare, a caror crestere a constituit mii de ani, ocupatia de baza a oamenilor de stepa.
Trecem de o padurice de stejar de campie, ajungem apoi la niste tarcuri. Acolo animalele gasite ranite sau care provin din zoo supraaglomerate duc o viata lipsita de orice griji...Supravegheate, vindecate si ingrijite. Catari asiatici, bivoli de apa, pelicani, sacali, vulpi, lupi, caprioare, vulturi, berze, cocori cenusii, se plimbau linistiti, nu aveau nici o teama sa se apropie de imprejmuirile tarcurilor. Ba o vulpita roscovana si cu coada stufoasa, era efectiv incantata ca este in centrul atentiei si poza ca o ...diva. Isi intorcea in fata noastra coada pe toate partile, ne privea in ochi, facea doi trei pasi, apoi se intorcea si tot asa...Vulpoiul, statea tolanit ceva mai incolo si din privirea lenesa cu care-si urmarea perechea se putea parca citi: ah femeile astea!
"Safarivehicolul" din Hortobagy
Plimbarea printre tarcuri dureaza in jur de o ora jumatate, dupa care safaricarul te preia si duce inapoi de unde te-a luat, din fata Puszta Museum. Si daca am ajuns la acest muzeu, sa va spun cateva cuvinte si despre el. Pentru ca are un mod original si explicativ de a arata cum isi duceau viata in tundra cei care se ocupau de cresterea animalelor. Sunt machete acolo ale colibelor, iar langa acestea manechine imbracate in portul pastoresc maghiar. Sunt prezentate multe accesorii folosite de crescatori si evident tot ce tinea de indelitnicirea lor principala: cresterea cailor. Pt ca fara cai nu se poate supravietui in puszta. Un film documentar bine realizat reda de asemenea atmosfera unor timpuri in care oamenii traiau acolo exclusiv din ceea ce le ofereau animalele pe care le cresteau. Prelucrau laptele, pieile, mestesugareau cate ceva. Interesant!
Am trecut din nou Podul cu noua arce si dupa o suta de metri am apucat pe un drum la dreapta care ne-a condus pana la Hortobagy Matai Menes, o ferma uriasa unde se cresc cai de rasa. Tot acolo isi mai gasesc adapostul vacile lor de stepa, capre cu coarne rasucite, porci de Mangalita.In fiecare zi la ora 14.00 este prezentat un show cu cai, in care insa apar si animalutele de care v-am vorbit. Calareti iscuti isi demonstreaza aptitudinile galpoand in picioare si trecand de pe un cal pe altul.
Show la Hortobagy Matai Menes
Este un spectacol gustat de mii de oameni, marea majoritate fiind straini. Noi n-am mai avut vreme sa asteptam demonstratia, am intrat in staulul cailor si am avut ocazia sa vedem niste exemplare superbe. Ingrijite impecabil, tesalate, cu cozi si coame frumos aranjate, scoase prin rotatie in tarcuri pt a se dezmorti. Unele mai tinere aveau chiar un soi de jucarii...Acolo s-a terminat vizita noastra de o jumatate de zi in Hortobagy...
Si despre parc: a fost infiintat in 1973 si are o arie protejata de 82.000 hectare. Este cea mai veche pasune naturala din Europa. Are un sol alcalin perfect pentru cresterea ierbii, asta fiind explicatia pentru bogatia in plante. In interiorul pusztei sunt oaze de mlastina care constituie habitatul multor pasari. Se estimeaza ca aici ar trai cca 340 de specii, din care cca 160 cuibaresc in Hortobagy. Pasarea cea mai reprezentativa este cocorul cenusiu
despre care deja v-am vorbit. Din 1999 Parcul National Hortobagy a intrat pe lista UNESCO in special datorita continuitatii de peste 2000 de ani a vietii pastoresti de aici. Rasele de animale specifice si particulare acestei zone sunt:
Vaca cenusie maghiara
Capra Raczka
Porcul de Mangalica
Calul Nonius
Ar trebui sa vorbesc si despre bucataria deosebita a acestor locuri, sunt o multime de retete care au plecat de aici din Hortobagy. Dar n-am incercat decat clatitele cu carne si sos alb si rosu, hmmmm o delicatete
.Promit insa sa mai revin si cu alte feluri
Si cateva poze:
Podul cu noua arce si statuile din bronz reprezentand pastori in bunde maghiare
Pasztormuseum sau Muzeul dedicat vietii pastoresti in Hortobagy
Un vitelus galagios ura bine ati venit in parc... :)
Cica asta era un catar sau magar tibetan...O fi, daca asa zicea placuta...
Astea chiar nu stiu ce erau...dar nici pe ele nu le interesa cine sunt eu...asa se uitau de plictisite...
Vulpita de care v-am vorbit...
admin:
Un sacal tare agitat...
O uitatura peste...umar
Un vultur lenes si rasfatat. Din cand in cand mai ridica ochii, doar - doar primeste ceva.
La plimbare...
Carutele cu care te poti plimba prin parc...seamana cu cele de la padurea Letea
Pastori in bunde...
Celebra csarda din Hortobagy
Pipele de Hortobagy...o istorie de peste 400 de ani
Muzeul mestesugarilor
La Matai Menes
admin:
Am gasit pe youtube cateva montaje despre Hortobagy.
Unul de prezentare a parcului:
Magyarország Nemzeti Parkjai - A Hortobágyi Nemzeti Park
Apoi unul despre caii din rasa Nonius:
www.youtube.com/watch?v=aU-YHmmanc8
Demonstratiile cu cai de la Matai Menes:
www.youtube.com/watch?v=CxprkjUPcKU
admin:
Am mai adus fotografii din excursia noastra de o ora si jumatate in Parcul Hortobagy:
Pregatiti de plecare
Gata! Caravana americano - germano - romana s-a pus in miscare...
Primii intalniti: bivolii de apa. Adusi de avari in secolul VI au fost crescuti multi ani aici in stepa maghiara...
Un nou-nascut...Vazuse lumina zilei chiar in acea dimineata...
Vestitele vite gri cu coarne lungi. Foarte rezistente, pot merge zile intregi fara sa piarda din greutate...Este o rasa care se creste doar aici...
Asa se scoatea apa pe vremuri...
Si asa se carau pe vremuri bucatele din camp sau la targ...
Porcul de Mangalica, are 75% carne. Foarte gustoasa si doar foarte putin grasa.
Oaia racka, o rasa specifica zonei Hortobagy
Calul era indispensabil in stepa. Ungurii au fost calareti excelenti, recunoscuti pt abilitatile lor in sa.
Spectacol de dresaj...
si echilibristica...
admin:
La intrarea in Mata Menes (am aflat ca menes inseamna herghelie) am primit o prezentare a animalelor pe care urmeaza sa le vedem si cateva date despre Hortobagy si Mata. Le reproduc mai jos cu cateva interventii personale:
Hortobagy, asa cum am mai specificat a fost infiintat ca parc national in 1973. Avea atunci o suprafata de 52.000 ha, insa acum a ajuns la 82.000 ha.
Este cel mai mare teren protejat din Ungaria.
Herghelia Mata este una dintre cele mai vechi din Ungaria, prima oara cand s-a mentionat ceva despre ea a fost in 1671. Locul in care a fost infiintata: Debrecen.
Nonius
A aparut in Ungaria pe vremea razboaielor napoleoniene, armasarul de prasila fiind prada de razboi a Imperiului Habsburgic. Originea acestuia anglo-normanda. Prin infatisare si caracter de rasa s-a dovedit o raritate.
A fost folosit de-a lungul timpului in razboaie, asta datorita structurii corpului si rezistentei la oboseala si de asemenea in agricultura. Este calm, bland, linistit. Culori: maro, riob, inchis si negru.
Cea mai mare herghelie este la Hortobagy unde se afla 60 de iepe pur sange.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă