Iubirea adevărată te lasă liber să fii tu - articol scris de wonderland
Noi oamenii...Aparent identici, ușor stingheriți, chiar caraghioși, triști, dezorientați, cu etichete agățate, nu se mai știe de cine, de ce și pentru ce puse? Și, mai ales de ce le-am lăsat agățate de noi?,,,,
Ne întâlnim în aceleași nevoi, frământări, dureri, vise și bucurii. Suntem la fel, dar atât de diferiți, în același timp. Poate cântarul fiecăruia să fie diferit. Ca și sita prin care ne cernem dorințele, aspirațiile, alegerile, în trecerea prin timp și viață. Ca și filtrul prin care interpretăm ceea ce ni se întâmplă.
Încercăm să ieșim în evidență sau, dimpotrivă, ne străduim să trecem neobservați. Realitatea e că, în afara contactului uman, ne paște alienarea. Asta dacă nu alegem calea sihastriei și a trăirii într-o suprarealitate a spiritului care nu e accesibilă tuturor, nu oricum, nu oricând.
Avem nevoie unii de alții, diferiți și la fel, unici și minunați, fiecare dintre noi. Ne căutăm, ne construim unii prin alții, chiar și atunci când ne respingem, ne ignorăm, trecem indiferenți sau doar surzi și orbi, unii pe lângă alții.
Să te asculți, să te cunoști, să te înțelegi, să te accepti pentru a putea să asculți, să înțelegi, să cunoști, să accepți pe celălalt. Diferit, unic, minunat, la fel ca tine!
Uneori nu ne ajunge o viață pentru acest prim pas! Dar poate fi primul pas al fiecare zile, al fiecărei întamplări în care devii, te reinventezi, te lași modelat de alegerile tale. În relație cu ceilalți.
Da, avem nevoie unii de alții. Da, schimburile afective dintre oameni sunt vitale. Și echilibrul între ceea ce oferi și ceea ce primești este vital.
Dar, un semn că te afli într-o relație toxică e când începi să fii prea grijului cu ce faci, cu ce spui. Când renunți la ceva care îți face plăcere, îți produce bucurie, nu pentru că așa simți tu, ci pentru că celălalt te condiționează explicit, prin cereri iraționale sau implicit prin, reacțiile încărcate de teamă, reproșuri și acuzații.
Când celălalt îți impune limite în relația ta cu lumea, ceva din bucuria de a fi în contact cu el se tulbură. Pentru că renunți la tine de dragul celuilalt, iubirea se strâmbă în oglinzi hidoase pătrunse de umbre și frig.
Încrederea e cel mai frumos liant. Respectul pentru libertatea celuilalt e cel mai valoros ingredient. Iubirea din sufletul tău care se simte liberă să curgă dinspre tine spre celălalt e cea mai de preț realizare a sufletului tău.
Iubirea nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori! așa cum spune Adrian Nuță, mai bine decât aș putea eu spune, vreodată, dar cu siguranță așa cum mi-aș dori să trăiesc
http://drumuricatretine.wordpress.com/2012/06/21/iubirea-nu-limiteaza-nu-pune-bariere-nu-creeaza-inchisori/