Asa cum am mai spus si pe alt topic, eu am doua fiice. Cea mare mi-a daruit o minune de nepotica, are acum un an si jumatate, insa cea mica (in virsta de aproape 33 de ani) nu poate ramine insarcinata. Doar eu ii stiu lacrimile si durerea din suflet si sufar poate mai mult decit ea cind o vad cit este de nefericita. A cheltuit multi bani pe analize al caror rezultat a fost ca organismul ei e capabil sa dea nastere unui bebe. Dar si eu si fiica mea stim ca nu este asa, doar ca ea nu vrea sa accepte realitatea si crede ca o minune o va ajuta, deoarece cind era adolescenta, la 16 ani , a fost diagnosticata cu o forma de neoplasm pentru care a facut numeroase sedinte de chimioterapie si iradieri. Nu este casatorita, dar isi doreste cu disperare un bebe. S-a refugiat in munca, a plecat in Anglia la sora ei care este stabilita acolo, munceste si incearca sa inteleaga de ce soarta a nedreptatit-o. N-am discutat niciodata despre adoptie, cred mai degraba ca tinde spre o eventuala casatorie cu cineva care are copii deja. Iubeste mult copiii, in tara a lucrat un timp ca voluntar la un centru de consiliere parentala pentru copiii bolnavi de cancer( ea a terminat psihologia). Despre infierea unui copil, sint multe argumente , dar si contraargumente. Faci o fapta crestineasca, oferind unei fiinte umane caldura unei familii si educatia de care are nevoie si iti oferi tie, in acelesi timp, satisfactii enorme date de realizarile lui si iti pregatesti pentru batrinete macar un sprijin moral. Pe de alta parte, nu stii cu ce tare genetice e inzestrat copilul, incit viata ta poate deveni plina de necazuri.
