Arhiva > Arhiva

Parinte pt copiii mei si pentru ai perechii. Infiez?

<< < (2/26) > >>

carmentoma:
        Sa inteleg ca nu ai reusit sa mai faci parte din viata fetitei tale nici macar din umbra, de la distanta, FIF! Pacat! Mama ar fi trebuit sa inteleaga ca ar fi fost bine sa nu te indeparteze de posibilitatea de a participa efectiv la educatia ei! Eu nu am avut norocul ca tatal baiatului meu sa incerce sa il ajute in vre un fel, nici moral si cu atat mai putin material! Dar chiar si cu aceasta stare de fapt eu am incercat sa scot in evidenta calitatile pe care le avea tatal sau (inteligenta peste medie si cultura generala de adevarata enciclopedie) in asa fel incat sa il determin sa incerce sa il depaseasca! In ceea ce priveste defectele pe care parintele lui le avea, l-am lasat pe fiul lui sa le descopere si sa judece singur motivele pentru care il cresc singura!

FIF:
am fost despartit de copila mea 12 ani. am avut la sibiu fundatie pentru copii, aveam elevi dintre colegii de clasa ai Inei. cum credeti ca ma simteam? si mai ales, acum, cand vad cat de mult a pierdut, cum credeti ca ma simt? ..... ganditi-va cum faceti cu copiii vostri relativ la aceste aspecte. multa, multa bafta!

maria171:
foarte bun subiect
eu mereu am gandit ca daca e nevoie de 2 sa faca un copil e nevoie de 2 sa il si creasca
o mama oricat s-ar stradui nu poate inlocui un tata
de asta indiferent de situatia lor, casatoriti sau nu, trebuie sa colaboreze
in fond fiecare isi iubeste copilul si trebuie sa vrea ce e mai bun pt copil
copilul nu trebuie folosit pentru a te razbuna pe partener sau pentru ai arata ca nu e bun de nimic
stiu ca ce spun acum e teorie, ca daca sotul si sotia nu s-au inteles in casnicie probabil nu se vor intelege nici in cresterea copilului
acum nici nu poti sta intr-o casnicie ratata de dragul copilului
el simte adevarul , oricat ar incerca parintii sa ii ascunda situatia
mai rau e cand au loc certuri, batai si alte nenorociri
decat sa creasca in asa atmosfera, mai bine lipsa
oricum, la subiectul asta e mult de discutat

FIF:
incepi exact cum gandesc si eu, dar scuza-ma, orice vei avea de reprosat partenerului, fostului partener, atata timp cat e onest, corect cu propriul copil, relatia lor trebuie sa continue, mai ales in interesul celui mic!

carmentoma:
        Nu stiu daca mie mi-ai raspuns , FIF! Eu mi-as fi dorit ca tatal lui sa fie cat de cat interesat de copil, dar el nu a fost! Noi am avut probleme in casnicie, dar divortul a fost civilizat, de comun acord (dovada ca eu am ramas pe numele fostului sot, bineinteles cu acordul lui!), iar eu nu i-am interzis sa isi vada copilul sau sa aiba legaturi cu el! Nu toti barbatii sunt ca tine! Eu nu am avut norocul fostei tale sotii!

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă

Du-te la versiunea completă