Arhiva > Arhiva

Parinte pt copiii mei si pentru ai perechii. Infiez?

<< < (4/26) > >>

marcutza:
n-am fost , nu sunt si nu voi fi adepta: tactu a facut, a dres, alea alea
exact, alea se discuta intre noi.
spunand ca mai sus, nu faci decat sa-ti atragi dusmania si negativismul copilului.

FIF:
pentru mine e de neconceput viata fara fetita mea. cand s-a nascut - cu toate ca vroiam si eram pregatit pentru baiat - mi-a schimbat viata, conceptiile, prioritatile, telurile. orice am facut in viata - chiar in timpul cat ii era interzis sa ne intalnim, era cu gandul la ea. peste ani, atunci cand am reusit sa ne apropiem  (si cand pentru mine greselile erau interzise) am avut dovada ca pot si trebuie sa o ajut. acum comunicam nonverbal, ne intelegem din priviri, avem aceleasi gusturi (nu poarta nimic din ce ii cumpara maica-sa, in schimb, noi doi mergem la cumparaturi si eu ii aleg hainele, incaltarile...) si pretentii. stiu ca exista tati fara interes fata de copiii lor, dar mie imi e extrem de greu sa inteleg asta....

maria171:
exact
copilul se simte nedorit, exclus,...
e grea misia de parinte
dar in fond copii sunt o parte din noi si asa vor ramane toata viata
in afara de iubire mai trebuie sa si ii respectam
nu?

Crista:
Ma bucur pentru tine,FIF.In cazul meu,nu intelegeam cum de nu intelege ce pierde in viata excluzandu-se din adevarata viata, cea in care sunt si copiii.Esti mult mai bogat.

maria171:
@fif
greu trebuie sa fi fost cat nu ai vazut-o
cred ca ai tanjit dupa ea
dar mai e un aspect
copilul il poate crede pe parintele la care merge in vizita mai bun decat cel cu care sta
cel cu care sta il pune la munca, la invatat, nu il lasa la petreceri, ii cenzureaza net-ul si telefonul,...
e un zbir
in schimb la parintele de weekend e super libertate
tzoale, telefoane de fitze, plimbari, trai bun
cum facem?

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă