Râsu-plânsu încercărilor matrimoniale online scris de wonderland
Recunosc (ce ar fi de ascuns?!) am (pe)trecut, relativ recent, ceva timp prin lumea site-urilor de matrimoniale.
Mânată de Hai să o încerc și pe asta. Plus îndemnuri directe, de la prietene, sau indirecte din povești de succes, din lumea vedetelor, dar și a cunoscuților, în care unii chiar s-au găsit și au pășit de mână din online în real. În unele cazuri e ca în filme, povești cu The end plasat la începutul care pare așezat pe direcția fericirii, fără ca cineva să mai poată ști cum s-au derulat lucrurile de acolo încolo. Rămânem suspendați în replica de încheiere și au trăit fericiți...
M-am îndrăgostit (da, se poate întâmpla, dar asta e altă poveste) aruncându-mă într-o bulă de iluzie online, mi-am făcut unul-doi prieteni, m-am observat pe mine în această ipostază.
M-am amuzat , m-am speriat, m-am îngrozit de stilul de abordare al unora.
M-am îngrijorat de felul în care oamenii ajung să gândească, să reacționeze, să acționeze.
M-am înfuriat ori doar m-am simțit exasperată de câți cu statut de relații complicate, în relații deschise sau furnizori de pachete discrete și curate de plăceri garantate poți găsi.
M-am simțit înspăimântată de câtă frivolitate, superficialitate, imaturitate, vulgaritate se poate întâlni într-un timp și spațiu limitat.
Am simțit din plin frica care te ține departe de ceea ce îți dorești.
M-am întristat de cât de puțin sunt dispuși oamenii să învețe din propriile experiențe și să schimbe ceva la ei. Parcă asistam la o întrecere în a învinovăți și de a perpetua idei preconcepute și generalizări impregnate de misoginism.
Un adevărat război între sexe. O luptă fără cauză și fără învingători. Atacuri și contraatacuri menite să apere singurătatea, acreala și cinismul, teama, disperarea, dureri din trecut care nu se vor, nu pot nu știu cum să fie vindecate.
Un dialog monolog, în care comunicarea reală nu-și găsește izvor, în care fiecare vede paiul din ochiul fostului/fostei și o înfinge în ochii tuturor reprezentanților sexului respectiv. Și, cei mai mulți, nu par deranjați sau preocupați să vadă, înainte de toate, bârna din propriul ochi.
Un loc în care mulți păreau să găsească o plăcerea ciudată (să nu zic perversă) de a arunca cu toate nemulțumirile strânse în relații anterioare, în oricine se nimerește, fără să mai ții seama că habar nu ai cine și cum este el de fapt.
Bărbați convinși că femeile nu pot trăi fără sex, că ele înșeală după cum se trezesc de dimineață, că părăsesc bărbații buni pentru că le place singurătatea sau pentru bărbați care să le garanteze suferința veșnică.
Femei convinse că aceleași lucruri sunt valabile exclusiv în cazul bărbaților, pe care îi băgau în aceeași oală să fiarbă acolo cu toate viciile adunate și presupuse a fi impregnate de-a valma în ADN-ul lor. O lume în care fiecare o ține pe a lui și lumea de împarte în două, fără punți de trecere, fără puncte de intersecție...
În cele din urmă, de teamă să nu mă molipsesc de starea predominantă de confuzie și de conflict, am zis Stop, de ajuns, prea mult!, am tras linie și concluzia - Am făcut-o și pe asta! și ....mi-am luat câmpii în altă direcție.
Nu spun niciodată nu voi mai accesa un astfel de site..., dar e clar că am intrat fără nici o așteptare sau convingere interioară pre-setată și am ieșit mai convinsă că raportul consum de timp și energie/rezultate e unul care nu merită trecut în top pe lista opțiunilor care te pot scoate din statutul de single.