Am ramas dator cu un raspuns-epilog al imprietenirii dintre pisoi si caine. A functionat doar partial in sensul ca pisoiul a scapat neinghitit.
Deci cum a fost. Cainele meu are mai multe jucarii pe care i le-am cumparat dea lungul timpului si cind a fost cuminte si mai putin cuminte.
Printre ele si o broscuta si o pisicuta de cauciuc pe care atunci cind le apesi scot un tiuit. El s-a invatat cu aceste jucarii fluieratoare si atunci cind mai alearga prin curte mai apasa scurt cu laba pe cite una.
Asa ca atunci cind s-a intilnit tete-a-tete cu pisoiul l-a tot mirosit si lins cu multa curiozitate pina cind i-a dat prin cap sa-l apese si cu laba pe burtica.
Moment in care desi pisoiul nu cred ca dorea sa faca treaba mare a ejectat instantaneu un cirnacior de toata frumusetea.
Noroc ca n-a suferit alte distrugeri dar asta m-a convins ca are nevoie de alt parinte adoptiv. Asa ca dupa ce l-am spalat de rusine l-am dus la un prieten care isi dorea un motanel. In noua casa se simte foarte bine.
Happy-end.
