Aici se discuta > Subiecte generale
Animale - Pasiune si terapie
Caroline:
Tu te referi la exceptii aici, eu la rasa umana ca medie. De asemenea, pentru mine inteligenta analitica verbalizata nu e singura forma de inteligenta, ci doar una dintre ele. Ba poate chiar ajunge sa fie folosita in scopuri nocive, in majoritatea cazurilor pe care le-as incadra intr-un fel de "prosteala a inteligentilor" (nu ma refer la exemplele date de tine, ci la o gramada de inadaptati ale zilelor noastre carora le place sa se asculte vorbind sau sa se citeasca scriind, doar ei de ei, fara nicio legatura cu realitatea si cu binele celor din jurul lor).
micaela:
--- Citat din: Caroline din Marți, 11 Decembrie 2012, 01:13 ---Tu te referi la exceptii aici, eu la rasa umana ca medie. De asemenea, pentru mine inteligenta analitica verbalizata nu e singura forma de inteligenta, ci doar una dintre ele. Ba poate chiar ajunge sa fie folosita in scopuri nocive, in majoritatea cazurilor pe care le-as incadra intr-un fel de "prosteala a inteligentilor" (nu ma refer la exemplele date de tine, ci la o gramada de inadaptati ale zilelor noastre carora le place sa se asculte vorbind sau sa se citeasca scriind, doar ei de ei, fara nicio legatura cu realitatea si cu binele celor din jurul lor).
--- Terminare citat ---
sunt buni si ganditorii care "nu muncesc" Caro, ca sa-i citez pe bravii mineri, fii din popor. E nevoie si de cugetatori care construiesc ceva in ceilalti cu vorba, cu intelepciunea ... fara "teoreticieni", lumea nu poate evolua, asa cum nu poate supravietui fara "practicieni". A pune in raport de "versus" pe unii contra celorlalti e o greseala.
eu voi prefera intotdeauna un Paleologu, un Liiceanu, un Plesu, un Djuvara celor "nerasati", agramati si inculti, care stiu "sa faca" (bani), care vocifereaza cu tupeu, incompetenti (prin necunoastere, caci, da, ei n-au timp sa invete si sa gandeasca: ei "fac") mincinosi, ipocriti, fatarnici (nu, nu sunt chiar sinonime) ... n-am sa "votez" ever pentru Becali, Vanghelie, Piedone...si sa nu-mi spui ca si astia sunt exceptii.... lipsa de "rasa" (nu in sensul de "titlu nobiliar", ci de educatie, de structurare interioara fundamentata pe valori, de caracter) este cea mai mare nenorocire a societatii actuale, mitocanizata excesiv... sa nu-mi spui ca lipsa "rasei" e semn de "caine bun, docil, afectuos"..... oamenii sunt oameni.
ar trebui sa stim sa pretuim putinul "de rasa" care ne-a mai ramas...insa, majoritatea decide, ce sa-i faci?
eh, era sa fac si o gluma de final, dar stiu ca nu toti au darul de a pricepe orice forma de umor... asa ca ma abtin. :)
almi_gabi:
--- Citat din: LiaV din Marți, 11 Decembrie 2012, 00:37 ---De cand eram fetita, mi-am dorit un caine. ....
--- Terminare citat ---
Lia foarte frumoasa povestea ta! Am citit-o cu placere ( pe nerasuflate - placut scrii! :) ) si mi-am adus aminte de anialele din copilaria mea.
Acum, de ceva vreme o amica ma imbie cu un catelus - un catel de cateva saptamani, abia nascut, de rasa mica. Singura mea retinere este ca nu are cine sa stea cu el cat timp lipsesc de acasa si nu stiu cat de bine i-ar fi sa stea atatea ore singur in casa. ???
Caroline:
--- Citat din: micaela din Marți, 11 Decembrie 2012, 01:43 ---A pune in raport de "versus" pe unii contra celorlalti e o greseala.
--- Terminare citat ---
Mica, eu nu ii pun pe unii versus ceilalti. Nici nu ma gandisem sa includ genul Becali aici. Era vorba de nuantele din aceeasi categorie, cea a inteligentei. Ce ai prefera intre un om foarte inteligent, dar simplu (a nu se intelege simplist), pragmatic, direct si fara talente deosebite, si un geniu al manipularii prin cuvinte? Sau intre o persoana care traieste frumos, dar nu stie si nici nu simte nevoia sa vorbeasca despre asta, si un artist al verbalizarii "gandirii pozitive", dar care ignora puterea exemplului? Intre o persoana cu care te simti iubita fara cuvinte si alta care declara asta fara sa stie sa te faca s-o si simti?
Noi romanii suntem in general mai artisti decat altii in a vorbi... vorbe. Si la ce n-o folosit? - cum era bancul. Altii tac si fac (si nu ma refer la facut bani...). Isi fac viata frumoasa, in stilul propriu si personal, si-atat. Sau, cu mai zicea o maxima pe undeva candva pe-aici, cine vorbeste prea mult si prea frumos despre ceva, o face pentru ca acel ceva ii lipseste (dragoste, dar si implinire personala si nu numai).
LiaV:
--- Citat din: almi_gabi din Marți, 11 Decembrie 2012, 08:05 ---Lia foarte frumoasa povestea ta! Am citit-o cu placere ( pe nerasuflate - placut scrii! :) ) si mi-am adus aminte de anialele din copilaria mea.
Acum, de ceva vreme o amica ma imbie cu un catelus - un catel de cateva saptamani, abia nascut, de rasa mica. Singura mea retinere este ca nu are cine sa stea cu el cat timp lipsesc de acasa si nu stiu cat de bine i-ar fi sa stea atatea ore singur in casa. ???
--- Terminare citat ---
Multumesc, almi_gabi!
Daca stai la bloc, ceea ce deduc din felul cum ai scris, e bine totusi sa stii ce s-ar putea sa te astepte. Daca totusi te hotarasti sa iei acel puiut, sa ii cumperi un tarc, ca pt copii, desi nu stiu daca exista asa ceva. Poate o cutie mai mare, din aceea in care sunt transportati cateii. Cainele este un animal curat, care nu face pipi in locul unde doarme. Asta daca e un animal normal. Eu am avut unul care nu era, se temea pana si de propriul lui tremurat. Statea mereu ghemuit in coltul lui. Am fost nevoita sa-l hranesc timp de 2 luni, sa-mi bag mana in gura lui. Ii era teama sa se ridice si sa manance.
In primele luni, pana pe la varsta de 1 an, iti va roade tot ce gaseste in casa. Este un lucru imposibil de oprit. Eu, din disperare, am ajuns sa ung picioarele scaunelor cu ardei iute. Dar am salvat doar scaunele :)) De papuci sa nu mai vorbim. Sunt prima lor tinta, pt ca poarta mirosul persoanei pe care aceste simpatice necuvantatoare o adora. Ia-ti cateva perechi, iar pe cei la care intr-adevar tzii, pune-i undeva cat mai sus.
Apoi mai e si plansul. Am avut o catelusa care plangea incontinuu dupa mami ei. O alta care ma teroriza cu fluieratul la fiecare miscare ce o faceam prin casa. Spera mereu ca o scot la plimbare si, spre ghinionul meu, cred ca suferea de alzheimer, pt ca mereu uita ca in urma cu jumatate de ora fusese afara. Cand nervii mei au ajuns la pamant, am fost nevoita sa o fac cadou unei familii ce locuia la casa.
Pe Poldi l-am obisnuit de mic cu mine. L-am luat peste tot pe unde aveam treaba. Atunci cand am considerat ca s-a facut baiat mare, m-am gandit ca il pot lasa singur in casa. De unde? Am avut mari probleme cu vecinii, pt ca latra incontinuu si urla.
Eu prefer cainii de peste 1 an. Puiutii sunt frumosi, durdulii, ne induioseaza, ca de altfel orice puiut in lumea asta. Dar pt nimic in lume nu as mai creste unul langa mine!
Si ca in orice, exista parti bune si... mai putin bune si in treaba asta.
Asta vara m-am plimbat de cateva ori prin padurea din apropierea Timisoarei. N-am avut curaj sa merg prea departe si de fiecare data m-am gandit de protectia ce mi-au acordat-o cainii mei. Eram libera sa merg oriunde, sa ma asez pe iarba in parc, fara ca oamenii sa se uite lung la mine. (In Timisoara nu se sta pe iarba, asa cum am vazut in Bucuresti)
Dar pe de alta parte... ce-as face cu el, daca as vrea sa plec intr-o excursie?
O singura data am plecat cu familia la mare si l-am lasat pe Picky la o pensiune a unui bun prieten, dresor. Picky il cunostea bine si se bucura de fiecare data cand se intalneau.
Vai! Cat ne-a certat atunci cand am revenit! Pana acasa a plans neincetat. Mi-a rupt inima! Si atunci mi-am promis ca nu voi mai produce o astfel de suferinta niciunui alt animalut.
Este o responsabilitate sa cresti un caine. Iti iei un angajament in fatza acestei fiinte, care la randu-i iti pune in palme intreaga-i inima, neconditionat. Nu te va certa daca o lasi singura, dar va suferi cat noi nu ne putem imagina!
Dar ma rog... daca stai la casa si daca ai posibilitatea sa mai lasi catelul cu cineva din familie, in alta locuinta... situatia nu ar fi atat de sumbra. Pana la urma, privind dintr-o perspectiva mai ampla, este minunat!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă