Bagajele preludiu sau chin înaintea călătoriei? scris de wonderland
Într-o perioadă călătoream mai des, deplasări scurte de 1-3 zile, ajunsesem un mic expert în bagaje cu conținut precis , nimic în plus, nimic în minus, nimic inutil în contextul și raportat la obiectul deplasării... Dar cum orice abilitate se pierde dacă nu o practici constant...
Cei care călătoresc cu mașina, pun de obicei si de vară și de seară, și de frig și de fason, să fie acolo, în ideea că nu se știe... și doar nu le cară în spate. Am văzut cazuri, nu spui cine, că mi-e dragă și veche prietenă, când 3 sferturi din conținutul bagajului nici n-a apucat să vadă decât interiorul dulapului de la hotel. Asta, dacă au ajuns să iasă din valiză...
Dacă te deplasezi cu tren, autobuz și altele încadrate la transport de călători...ești mai grijuliu, că iacă-tă, tu le cari în spate și începi să fii mai convins că nu o să fie iarnă și vară la un loc, fix în perioada sejurului, excursiei.
Cu avionul, iarăși, ești atent pentru ce merită să plătești taxă de bagaj sau nu.
Cred că cei care au experiența călătoriilor cu cortul, sau cu rucsacul în spate pe distanțe și perioade lungi sunt adevărații expertii de la care am putea învăța cum să alegi doar...strictul cu adevărat necesar.
Bine, nici cu teoria ce-i pe mine și în valiză nu merge, dar nici să te apuci să îți iei tot dulapul. Sau, mai grav, să te arunci în cumpărături disperate, care fac ravagii în bugetul tău, pentru că, brusc ți se pare că, ceea ce găsești în garderobă e nepotrivit... Așa .cum nu e cazul să intri într-un market când ți-e foame, la fel, e cazul să te abții de la cumpărături înainte de o călătorie. Doar cu o listă făcută la rece sub semnul ABSOLUT NECESAR, UTIL. Exclus, criterii precum mi-aș dori, mi-ar plăcea, am văzut...
O dată, un prieten a râsrău de tot de mine. Îmi spunea că îl enervează să ducă orice pe umăr, în mână și totuși e nevoit să facă asta și nu știe cum să-și facă bagajul cât mai ușor. Iar eu, am început, cu glas senin ceva de drum, ceva de somn, ceva de stat pe acolo înmulțit cu numărul de zile, ceva de...
M-am oprit pentru că râdea prea tare și, ce să fac...am început să râd și eu.
Nici n-am mai ajuns la partea cu igienicele-cosmeticele care, recunosc sunt cam tot atâtea și dacă plec o zi și dacă plec o săptămână sau mai mult.
Acum m-am învățat minte le mut în recipiente mai mici, sau, le iau pe cele care sunt pe final, măcar scap de ele la întors.
Nu știu alții cum sunt, dar eu am ajuns să mă ghidez după criterii simple:
confortabil, simplu de purtat,
necesar
în acord cu destinația, ocazia, sezonul etc...
Ce am uitat înseamnă că nu îmi trebuia. Ce am pus în plus trece la capitolul învățătură de minte sau în cel al repetării lecției, până la asimilare. Și, mai ales o dată făcut, e bun făcut. A, și m-am obișnuit demult cu ideea că la întoarcere aceleași lucruri nu mai încap în valiza sau geanta cu care am plecat. Nu pentru că aș avea cumpărături....
Uite așa făcutul bagajelor devine un preludiu, o trezire a plăcerii călătoriei și așezare în starea în care te concentrezi doar pe ceea ce contează relaxarea, buna dispoziție, trăirea deplină a emoțiilor întâlnirii cu locurile și oamenii spre care te pregătești să pleci.
Da, v-ați prins, mă pregătesc de plecare. Dar, mai am ceva timp. Așa că, dacă și unii dintre voi vor, mie mi-ar plăcea să citesc ce ponturi, experiențe, de preludiu sau chin în făcutul bagajelor, au alții.