Scrise de noi > Articolele noastre

Fidelitatea – o trăsătură de caracter?

(1/8) > >>

admin:
Fidelitatea – o trăsătură de caracter? - scris de wonderland

Traditia spune că orice act afectiv-sexual în afara căsătoriei se numește infidelitate.
Deși...dacă ne uitam în DEX - fidelitatea nu are de a face cu înșelatul în sens de culcat cu altul/alta. Ea se descrie ca cinste, devotament, loialitate, lealitate, statornicie în convingeri, sentimente, atitudini....
Ca să zic așa, fidelitatea devine, astfel, o problemă de caracter, care este dobandit prin educație, inclusiv în perioada celor 7 ani de acasă.

Rezistența și comportamentul adoptat în fața tentației, sunt cele care dau măsura fidelității.
Tentația e un simptom al unei nevoi care nu iși găsește împlinire. Un efect al vulnerabilității în cuplu.
Să cazi pradă tentației, adică să adopți un comportament infidel, e o chestiune de atitudine, deci de caracter, deci de valori. Ceva nu merge, ceva nemulțumește și suntem incapabili să ne confruntăm cu propriile noastre frustrări, să discutăm deschis cu partenerul nostru, sau să fim onești față de noi înșine și să găsim curajul de a face o alegere. Adică sa clarificăm și abia apoi să mergem mai departe - fie că e vorba de relația ”de baz㔠resuscitată și pusă pe o nouă direcție, fie că e vorba de noua relație, începută pe un fond sănătos și cinstit pentru toată lumea.

Nu cred că fidelitatea e o caracteristică pe care o ai sau nu.  Asa cum avem ochi albastri sau un anumit tip de temperament. Pana si acesta, înnăscut de altfel, se poate educa, modela.
Cred că este o reflecție a unui set de valori personale - onestitate, capacitate de daruire totală, respect față de celălalt și mai ales, respect față de propria persoană.


Să fii cinstit cu tine și cu celălalt, în situația în care convingerile, aspirațiile, nevoile, sentimentele tale s-au schimbat. Să fii suficient de matur și atent la ce se întâmplă cu tine, ca să vezi ce alegeri faci în aceste situații.
Să fii suficient de înțelept să nu lași iubirea să se piardă, să se răcească, să se risipească,  să ne urâțească.
Cred că, de fapt, asta e adevărata provocare.

silviu:
in tinerete, adeseori cadeam prada tentatiilor :( pai ce minte aveam io? :idiot2:
acum insa, din respect fata de mine insumi, nu ma mai las tentat. am zis! :thumbup:

mihaela1961:

--- Citat din: silviu din Vineri, 05 Aprilie 2013, 11:24 ---in tinerete, adeseori cadeam prada tentatiilor :( pai ce minte aveam io? :idiot2:
acum insa, din respect fata de mine insumi, nu ma mai las tentat. am zis! :thumbup:

--- Terminare citat ---
Sa mori tu!?
Io nu te cred! :fight:

Caroline:

--- Citat din: admin din Vineri, 05 Aprilie 2013, 09:51 ---Ca să zic așa, fidelitatea devine, astfel, o problemă de caracter, care este dobandit prin educație, inclusiv în perioada celor 7 ani de acasă.

--- Terminare citat ---

Gresit - parerea mea. Cand fidelitatea devine o problema "de caracter" sau "dobandita", e deja problema de... idei proeconcepute, formalism si conformism. Adica NU este vorba de o fidelitate liber consimtita, venita din suflet, din convingere si din credinta.
Fidelitatea este o chestiune de iubire adevarata. De exemplu, cine a inselat vreodata atata timp cat era inca pana peste cap indragostit?! Cred ca nimeni. Atata timp cat indragosteala reuseste sa se transforme in iubire (datorita amandurora), inselaciunea nu se va transpune niciodata in fapt... in ciuda tentatiilor. Iar daca nu... e vina amandurorra.
E pur si simplu o chestiune care inclina balanta de la sine, in mod firesc: ce aleg intre ce as putea castiga si ce as putea pierde, daca insel in aceasta relatie? Daca nu e mai nimic "de pierdut"... inselaciunea vine de la sine. Oricat ni s-ar parea de inacceptabil, esenta e intodeauna simpla. :crazy2:

wonderland:

--- Citat din: Caroline din Vineri, 05 Aprilie 2013, 17:16 ---Gresit - părerea mea.
.....
Fidelitatea este o chestiune de iubire adevarata.

--- Terminare citat ---
Accept că ai o părere diferită și o grilă de evaluare prin care ai concluzionat că a mea e greșită.

Eu cred că și tot ceea ce  facem din convingere, din suflet și din credință ne definește, nu doar ne încarcă cu povara conformismului sau a ideilor preconcepute. Depinde despre ce vorbim.

Politețea (mi-a venit în minte așa, pentru că aud destul de des - sunt politicos doar cu cine merită), de exemplu,  poate ține de conformism, dar dacă o practicăm doar ca să facem impresie sau în situații care ne aduc avantaje, spune ceva despre convingerile noastre și despre caracter.

Dacă privim fidelitatea ca onestitate (față de sine și față de celălalt), ea devine o problemă de caracter. Părerea mea... :)

Tocmai mi-au trecut prin cap exemple din viață, din cărți sau filme de îndrăgostiți (reali, declarați, închipuiți) infideli. Sau de soți care au relații  duplicitare, duble, sau, cum o fi corect să spun :crazy2: - poligame, poate. Care sunt îndrăgostiți și de nevastă și de amantă, chiar le iubesc pe fiecare fel de mult....

Cât despre vină - nu sunt adepta căutării vinovatului cu orice preț, dar sunt de acord cu tine că ea se împarte (între cei doi și chiar mai putem găsi și alți factori)

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare