Fidelitatea o trăsătură de caracter? - scris de wonderland
Traditia spune că orice act afectiv-sexual în afara căsătoriei se numește infidelitate.
Deși...dacă ne uitam în DEX - fidelitatea nu are de a face cu înșelatul în sens de culcat cu altul/alta. Ea se descrie ca cinste, devotament, loialitate, lealitate, statornicie în convingeri, sentimente, atitudini....
Ca să zic așa, fidelitatea devine, astfel, o problemă de caracter, care este dobandit prin educație, inclusiv în perioada celor 7 ani de acasă.
Rezistența și comportamentul adoptat în fața tentației, sunt cele care dau măsura fidelității.
Tentația e un simptom al unei nevoi care nu iși găsește împlinire. Un efect al vulnerabilității în cuplu.
Să cazi pradă tentației, adică să adopți un comportament infidel, e o chestiune de atitudine, deci de caracter, deci de valori. Ceva nu merge, ceva nemulțumește și suntem incapabili să ne confruntăm cu propriile noastre frustrări, să discutăm deschis cu partenerul nostru, sau să fim onești față de noi înșine și să găsim curajul de a face o alegere. Adică sa clarificăm și abia apoi să mergem mai departe - fie că e vorba de relația de bază resuscitată și pusă pe o nouă direcție, fie că e vorba de noua relație, începută pe un fond sănătos și cinstit pentru toată lumea.
Nu cred că fidelitatea e o caracteristică pe care o ai sau nu. Asa cum avem ochi albastri sau un anumit tip de temperament. Pana si acesta, înnăscut de altfel, se poate educa, modela.
Cred că este o reflecție a unui set de valori personale - onestitate, capacitate de daruire totală, respect față de celălalt și mai ales, respect față de propria persoană.
Să fii cinstit cu tine și cu celălalt, în situația în care convingerile, aspirațiile, nevoile, sentimentele tale s-au schimbat. Să fii suficient de matur și atent la ce se întâmplă cu tine, ca să vezi ce alegeri faci în aceste situații.
Să fii suficient de înțelept să nu lași iubirea să se piardă, să se răcească, să se risipească, să ne urâțească.
Cred că, de fapt, asta e adevărata provocare.