Am auzit zilele trecute o poveste.
Nu stiu daca este adevarata si nici nu conteaza prea mult, insa mesajul poarta un adevar pe care nu-l putem contesta. Istorioara ii este atribuita lui Socrate, marele filozof al Greciei Antice, foarte laudat pentru intelepciunea lui. Se spune ca, intr-o zi, se intalneste Socrate cu o cunostinta a lui care ii spune:
„Socrate, stii ce-am auzit despre unul dintre studentii tai?”
„O clipa.”, ii replica Socrate. „inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Esti absolut sigur ca ceea ce
vrei sa-mi spui este adevarat?”
„Nu. De fapt, doar am auzit despre el.”, spuse omul.
„Ceea ce vrei sa-mi spui este ceva de bine?”
„Nu, dimpotriva…”
„Deci – a continuat Socrate – vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat. Cu toate acestea, ceea ce vrei sa-mi spui imi este de folos?”
Omul, putin stanjenit, a ridicat din umeri: „Nu, nu chiar.”
„Atunci, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici adevarat, nici de bine si nici macar nu-mi este de folos, de ce sa-mi mai spui?!?”
Daca ar fi sa incercam, intr-o zi sau intr-un interval de timp mai scurt, sa analizam informatiile primite – dar si transmise, am ajunge la concluzia ca mare parte din ele sunt inutile, fara un fundament real, iar, unele dintre ele, purtatoare de mesaje negative. Nu am sa mai insist asupra faptului ca, uneori, astfel de informatii sunt transmise cu reavointa.
Trecand, insa, dincolo de intelesurile imediate, nu pot sa nu ma gandesc la cate putem afla despre un om atunci cand suntem atenti la informatiile pe care ofera, la tipul de mesaj care predomina, la maniera in care comunica, la interpretarile personale pe care le face. (Claudia Daniliuc)
Voi ce spuneti ?