Singur pe lume
A fost cândva o dragoste, de!
A fost atunci un tânăr sfânt,
Ce-a adus iubire pe Pamant
Dar fata prea oarbă ,nu vede
Si prea necredincioasă ,nu crede
L-a chinuit si sufletu' i-a lovit
Până când tânărul a cedat
si sorţii viaţa a lăsat.
Tânărul sfânt iubea mult fata
Si cu a lui ultimă suflare se ruga:
-Doamne, dă-mi o altă soartă!
Însă privind înapoi cu disperare
Vede speranţa lui cum moare
Si vieţii jura răzbunare.
Răul cu Binele se întâlneşte
Si un demon la suflet îi poposeşte,
Pe tânărul sfânt îl înconjoară
El grăieşte că vrea să moară
Sau măcar durerea să dispară,
La care Binele o uitare-i oferă
Si-i cere o viaţa mai pura;
Iar Răul o dragoste-i dă;
Un trup , o frumuseţe ,un suflet?...fără.
Dar tânărul nechibzuit ,
Căci dragostea la cap i s-a suit,
Credea-n dragoste , credea intr-un ,,înapoi''
Credea că va exista un AMÂNDOI.
Zi de zi ,tânărul tot mai deprimat,
Găseşte un loc , puţin mai luminat,
Si la oferta se gândi ,cu un gând întunecat.
Oferta părea un început,
Părea o şansă ce n-a trecut
Era un strigăt, o rază de speranţă,
Şi aşa s-a întâmplat ca el sa creadă,
Si lumina dragostei s-o vadă.
Cupidon, iubire in inima lui a plasat,
O inima ce crede ca a iubi nu-i păcat
Fiindcă de D-zeu e lăsat
Dar ignora raţiunea ce a mai rămas
Căci inima iubeşte cu credinţa,
O iubeşte, iubeşte doar o fiinţa,
Iar totu-i nimic,
......nimic ,nimic, nimic.....
Presat de incertitudine ,de un ,,dar'',
Presat de-al vieţii crud amar,
De cruda si singura singurătate
Dă dorinţei întâietate
Si oferta Rău-lui acceptă;
Ca amarul să dispară
Vraja pasiunii să apară,
Şi totul să fie un extaz
Cum pe lume, nu a existat caz.
Răul la a lui ascultare,
Dă drumul fiinţei îngrozitoare
Ce pe tânăr fascinează
Si privirea-i fixează,
Spre o iubire , ce durere vizează,
Dar iubirea-i mult prea mare
Ca să vadă trupul ce suflet n-are.
Iubirea unei fecioare o simte-n vânt
O cheamă , o roagă , o cere din mormânt,
E tot mai fericit , o va întâlni pe CEA,
E sufletu' ce va reîntâlni iubirea
E zâmbetul ce apărea,
E şansa ce viaţa prindea
...dar nu-i decât un ,,părea''
şi se scrie
iubea, iubea ,iubea
..
Dar tot ceea ce-auzea,
Si tot ceea ce vedea,
Era exact ce sufletu-şi dorea;
Era fericirea ce râvnea
Era culoarea vieţii ce apărea,
Dar totuşi nimic nu simţea
Era ea, dar parcă dormea,
Era ea cu a viată uitată,
Era trupul cu răsuflarea plecată,
Era ea ,dar era moartă.
Prin ochii tânărului se-arătau,
Anii din viaţa-ntunecată,
Vedea durere, râuri de lacrimi
Mii de vieţi cu mii de sorţi.
S-a privit din nou pe sine
Era un tânăr mort,
Un mort nebun cu ochi de sfânt
Un om ce nu-nvie din mormânt;
Atunci şi-a înţeles menirea,
Trebuie sa schimbe iubirea
Sa facă asta? ,in viaţa asta dura,
Ca mii de lacrimi să dispară,
Pentru ca uscatul râs să apară.
Dar de ce atâta deznădejde?
Când totu-l cucereşte
Când tutu-i un cer senin
E o durere ,dar fără chin
E o boală , o e pată de rugină,
Ce din suflet tot macină.
Si pleca tânărul în căutare
În căutarea unei Done
În vis îl auzi plângând
Căci de iubire-i este dor,
Si nu mai poate fără amor
Striga la Cel în cer suit
Spune într-una :Vreau să uit.
Rugămintea tânărului e tot mai tare,
Pare că vine din durere, e copleşitoare
E vie , plină şi apăsătoare
Ce cu greu se stinge,
Ce a lui soartă atinge
Şi sus parcă nu ar mai ajunge,
Un mesager sosi, calea să arate,
Ce nu ştii dacă-i vis sau realitate,
Nu are decât mesaje ,citate;
,,Din descrierea iubirii'', evadate:
,,E greu să taci când sufletul te doare
Dar totuşi suferind e mult mai bine
Că n-auzi vorbe dulci ameţitoare
Ce te-ncălzesc si nu sunt pentru tine''
Tânărul e dezorientat
Până acum iubirea a cântat,
Acum totu-i neclar
Oare e mai bine?
Căci nu are decât o inimă, ...sau câte?
Si nu poate uita că acolo departe ,
Că el este un suflet ce iubeşte,
Că din zi şi noapte face parte,
Si tot la fecioară se gândeşte,
Căci dacă prin somn dispare
Prin inima tot timpul apare
Totu-i o veşnicie cu hotare;
Atunci el doarme , uneori chiar moare
Si se întreabă: De ce n-ar exista mai multe INIMI?
Ca ziua să nu-l prindă plângând,
Se trezi cu acel gând,
Ce vine de la Cel îndurător
Şi-i spune să caute acel dor.
Tot ce ştie e să dea uitării
Să caute şi să-şi creeze idealuri,
Căci atunci când barca cugetării
Va opri ,el o noua viaţa va dori,
Nu vor mai fi lumânări aprinse,
Nu vor mai fi amintiri , vise
Decât un film cu poze stinse.
Tânărul pare vindecat,
Lumea-i un colt din rai furat
Pare ca liniştea şi-a găsit,
E ziua si pare că s-a dus,
Urmează noaptea la apus,
Dar tânărul nostru plânge.
Plânge , acum ,decât se retrage,
În albul zilei negre ce pare,
Pare că-i o închisoare
Căci el nimic nu mai cunoaşte,
Căci a iubit si acum nu mai iubeşte,
Căci a simţit si acum nu mai simte,
Acum plânge, dar nu mai ştie ce!
Căci Răul a stins durerea dulce;
Si sufletu-l dă nopţii plimbare
Căci a avut si acum nu mai are.
Tot ce-i rămâne e a recunoaşte
Că dragostea-i mai tare,
Că nu se schimbă si nu se cere
E ceea ce vine de la naştere,
E însuşi viaţa ,e renaştere
E tot ceea ce-i cunoaştere,
E tot ce e frumos ,e dorire
E acţiune dragoste-ura, o îmbrăţişare,
E actul ce duce la înfiinţare
E plăcere fără urmare.
Acum cere o imagine
A frumoasei Done
Sta si se întreabă:
- Oara aşa de mult am iubit?
Încât din dragoste n-am mai iubit !
Încât din dragoste n-am mai ştiut
Că trăim să iubim şi să dorim,
Ca viata e tot ce e sentiment,
Căci clipa nu-i decât un prezent,
Iar amintirile dau vieţii curent
Căci fără ele totul ar fi lent.
Tânărul o duce şi mai rău,
Căci pe a lui viaţa s-a scris:
,,Cu părere de rău''
Al lui suflet l-a vândut,
Amintirile le-a pierdut,
Nu-i rămâne decât viaţa;
Care viaţa? ...nu mai există.
Viaţa la nivelul lui era amintirea,
Era speranţa pe care tot o cerea,
Dar nu a mai rămas decât un gol,
Ce ţine de la pol la pol .
Ce sfânt era la început!
Acum nici viaţa n-o poate rosti,
Acum nu-i decât un mut,
Ce n-a vorbit, ce n-a trăit
...decât a murit , decât a murit.
În negrul nopţii , stă tânărul,
Fără nopţi , fără zile, fără Dona
Totu-i doar o schimbare de lumină,
E o vecie ce vrea să se termine
Dar timpul trece alene
În care numai agonia tine,
Restu-i trecător, e lene,
E ceva mort ,dar e viu
E nimic ,e pustiu.