Scrise de noi > Articolele noastre
Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
wonderland:
Intrebarea ta m-a facut sa-mi dau seama cat de greu e sa recomanzi sau sa alegi.
si aici e dificil. nu toti psihologii sunt la fel de potriviti pentru doua persoane, chiar daca au aceeasi "problema". Avem personalitati, experiente diferite, rezonam diferit...
Terapeutii au specializari diferite, abordari bazate pe teorii diferite. Psihanalisti, cognitiv-comportamentalisti, experientialisti, gestaltisti, analiza tranzactionala hipnoza,asta asa ca sa enumar cateva curente de baza, fara sa iau in calcul si posibile...combinatii. Plus ca sunt scurte, de durata, individuale sau de grup. pentru adulti, pentru copii, pentru cuplu, familie...
Posibil sa nimeresti din prima. Posibil sa fie nevoie sa mai incerci pana simti ca metoda e potrivita pentru tine.
Totul e sa nu renunti din prima...impresie.
N-as risca sa dau nume.
Dar, daca ar fi sa caut pe google as cauta:
"terapeut specialist divort, doliu, anxietate, fobii." sau ce crezi tu ca ti se potriveste. eu am scris dn ce ai mentionat tu.
Vad ca sunt ceva clinici prin Bucuresti.
As incerca la Institutul SPER, La Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei, vad ca exista si o Clinica Hope...
As cauta cartile legate de cuplu, autoeducare ale lui Adrian Nuta...
E un proces de descoperire si autodescoperie si cautarea in sine...
Cgabriela:
Buna dimineata,
Mihnea, intr-unul din mesajele tale ai folosit sintagma "duhovnicul meu". Ai incercat sa vorbesti cu el despre problemele tale? Mai ales ca, din spusele tale, ai nevoie de iertarea lui Dumnezeu, ma gandesc ca discutiile cu duhovnicul ar putea sa te ajute. Sau poate ca el ar putea sa-ti recomande o persoana mai potrivita sa te ajute....
Nu sunt o persoana religioasa dar cred in puterea credintei si cred ca ai nevoie de cineva sau ceva care sa te ajute sa crezi ceea ce poate parea incredibil si sa poti face ceea ce poate parea imposibil...
Ar putea fi un psiholog sau un preot, sau ai putea fi chiar tu.....“Credinta inseamna sa faci primul pas chiar daca nu vezi toata scara.” - Martin Luther King.
Fa primul pas: ridica-te si zambeste!
O zi frumoasa! :)
Mihnea:
Buna seara tuturor,
Am lipsit o vreme.
Multumiri (din nou) ptr. Wonderland si Cgabriela.
Ca sa va mai relatez despre mine, va anunt ca am inceput un tratament cu un psiholog.
Sper sa mearga bine, adica "din prima" si sa nu fie nevoie sa mai caut, e obositor foarte.
Nu stiu daca au uncercat si altii, pentru mine e premiera, si pot spune: wow!
Am primit inclusiv tema ptr. acasa !!! In masura in care e ok, si voi putea, iar voi, ceilalti, sunteti interesati, va tin la curent.
Nu vreau sa agasez pe nimeni, nici sa ma mai lamentez, caci am facut-o deja....
Pentru Cgabriela: desigur ca am discutat cu parintele Daniel, duhovnicul la care ma refeream.
Ma incurajeaza si dansul atat cat poate. Toata "lumea" cam asta spune, precum ca de la mine tebuie sa vina.
Dar de la mine, acum, nu vin decat lacrimi. M-am referit la iertarea pe care mi-o doresc din partea Domnului - asa cum ar trebui sa si-o doreasca toti, caci stiti vorba cu rdicatul pietrei, deci nimeni nu e fara greseala - in contextul in care, orice despartire are de fapt doi co-autori, iar eu imi asum partea mea de vina. E adevarat ca spuneam si ca trebuie sa ma iert si pe mine totodata, dar e mult de povestit. Si nu cred ca intereseaza pe nimeni. Voiam sa-ti mai spun ca am intalnit recent minunatul citat pe care mi l-ai adresat, intr-un film documentar, "The Secret", pe care-l recomand cu caldura. Se gaseste atat in engleza cat si dublat/subtitrat in romana. Motivant l-as descrie, de vazut si de comentat apoi. Ca sa revenim, de zambit nu se pune problema, de ridicat nici atat, dar, am inceput sa fac ceva, de acolo, de jos: vorbesc cu voi, ma tratez (sunt si timid, ca sa mai glumim putin). Sper ca scara sa nu plece nicaieri, iar cand voi putea, voi incepe sa urc (ce bine suna !!!), poate si din doua in doua trepte, daca o iau razna :2funny:. Mai sper de asemenea sa nu ma tin neaparat de balustrada, ci mai bine pe cineva de mana ! Nu va suparati pe mine, cu cea mai mare bucurie am venit printre voi, si mai mult, mi-ati facut o super primire, dar.... Dar sper sa nu raman singur restul vietii, caci nici nu vad rostul si ca sa va spun si pe-aia dreapta, mi-e frica ! Apoi mai sper sa mor eu primul, caci sufar prea tare de singuratate si de dor. (Of, Doamne, ce dor imi e ....). Iar voua la fel va doresc ! Caci banuiesc ca toti ne dorim sa nu fie acest statut (single) forever.
Scuze ! Am luat-o pe aratura ! Nu va ganditi ca gata, m-am vindecat, vorbesc si eu sa ma aflu in treaba.... Sa va arat ca nu ati stricat orzul pe gascan, dandu-mi sfaturi. Adica chiar le pretuiesc, si incerc sa aplic din ele, ce mi se potriveste, desigur.
As mai avea o intrebare (da, inca una :)): m-am gandit la o activitate de voluntariat. Am citit in diverse postari o referire la niste copii institutionalizati. As dori sa ma implic, sa incerc sa ajut. Ma poate indruma cineva, undeva ?
Multumesc,
O seara buna, si weeken placu sa aveti !
Mihnea
noiembrie:
Cateva grupuri SinglesCamp erau hai hui prin tara in perioada cand tu ai simtit nevoia sa vorbesti cu noi.
Am stiut de tine imediat, cei ramasi acasa au raspuns present, incercand sa ajute.
E frumos ca nu suntem neatenti la suferinta din jur si ca putem da,macar putin.
Tu esti un om profund,nu ai voie sa renunti la scutul de protectie,oricat ai iubi !
Traim intr-o lume in schimbare,oamenii se adapteaza sau nu.
Viata e frumoasa si inainte de a-I iubi pe altii,IUBESTE-TE pe TINE !
IoanaMM:
Buna, Mihnea! Nu esti, nu ai fost si nu vei fi singurul in aceasta situatie. Asta este societatea in care traim. Casnici/relatii inchegate de ochii lumii, pentru ca “asa e bine”, asa da bine, din disperarea de a nu fi singuri, din lipsa de rabdare, neincredere in sine, ne multumim cu orice. Din acest motiv divorturile/despartirile sunt la ordinea zilei, iar multi care mai sunt inca intr-o relatie proasta o fac din dependenta, obisnuinta cu raul, se complac, de ochii lumii, nu au curaj s.a. Din pacate, foarte putine familii mai sunt autentice. Asta ca si inceput, poate iti mai ridica putin moralul :) Esti in normalitate. Invata din experienta trecuta si mergi mai departe. Viata nu se termina aici. Din contra, poate incepe cea mai frumoasa etapa a vietii tale. Acum esti singur si liber sa faci ce vrei. Oare cati oameni ar vrea sa aiba libertatea pe care o ai tu? Oare cati o recunosc? Perioada prin care treci este normala. La fel este si pentru un dependent de droguri cand renunta, pentru un fumator, pentru un alcoolic etc. In aceasta ecuatie sunt doua necunoscute. Timpul si Tu. Ambele au rolul lor. Nu poti sa lasi doar timpul sa vindece, pentru ca nu se va intampla. Trebuie sa si vrei sa te vindeci. In perioada de timp care iti este necesara. Poti sa astepti zile, luni, ani. Sau poti sa te trezesti intr-o dimineata, sa intelegi ca totul depinde de tine si ca nimeni altcineva nu iti poate spune ce sa faci, decat tu. La fel ca si alti membri ai forumului, iti recomand sa mergi la psiholog. Este varianta cea mai buna. Si acorda-ti timpul necesar sa fii singur. Este foarte important sa fii tu cu tine o perioada. Sa te redescoperi. Sa vezi ce iti place si ce nu, ce te face fericit, ce te face sa zambesti, ce te face sa plangi. Iti doresc din suflet sa depasesti cat mai repede aceasta etapa! Si fii fara grija, se va termina perioada in care esti. Pentru unii poate insemna zile, pentru altii luni sau ani. Viata este frumoasa, cu bune si nu vreau sa spun cu rele, ci cu experiente. Este un dar de la Dumnezeu. Si totul are sens. Nimic nu este intamplator. Poate intr-o zi vei intalni partenera potrivita si vei zambi cand iti vei aminti de aceste zile. Sau poate vei intelege care este rolul tau in aceasta viata. Numai bine!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă