Scrise de noi > Articolele noastre
Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
wonderland:
Mulțumesc, Sunrise :)
Ochelarii ăia roz, nu i-aș arunca, sunt buni pentru amplificat lucrurile bune din viața noastră, pentru estompat cenușiul, dar nu pentru ascuns bubele și întreținut iluziile.
--- Citat din: Caroline din Marți, 09 Aprilie 2013, 21:58 ---Nu stiu cat de inteligibil suna ce spun... dar am impresia ca nu de acea persoana m-am despartit acum x ani, ci de mine insami, cea de atunci. O fi normal?!
--- Terminare citat ---
Sună foarte inteligibil și mai mult decât normal!
Dacă reușim să ne despărțim de vise, așteptări, iluzii legate de o persoană, ele ne aparțin nouă. Ne despărțim de noi, cei care am fost, cu fiecare schimbare pe care o facem în felul de a gândi, de a acționa și reacționa.
Dar am răspuns la o întrebare retorică, nu, Caroline? :whistle:
Sunrise:
Ii pastrez cu siguranta! Sunt zile cand totul mi se pare frumos, sunt binedispusa fara absolut niciun motiv palpabil si cei din jur sunt surprinsi sa auda ca nu am sa le transmit nicio veste spectaculoasa despre viata mea. Mi.ar placea sa traiesc cat mai des starea asta :)
mihaela1961:
Redau mai jos doar un fragment al blogului Andei Docea de pe siteul www.revistatango.ro, articol care mi-a 'mers la suflet'.N-am inserat linkul pentru ca nu tot articolul este legat de subiectul in cauza:
"Nu prea mă pricep să dau sfaturi legate de felul în care ai putea trece admirabil peste încheierea unei relaţii care durează de ani, pentru că la mine problema e să supravieţuiesc într-una mai mult de câteva săptămâni. Nu ştiu cum e să te trezeşti dintr-o dată singur într-o casă sau în tot ce înseamnă viaţă, dar cred că fiecare trebuie să avem o lume a noastră, fie şi numai interioară, care nu se prăbuşeşte la plecarea cuiva. Fac 34 de ani pe 19 iunie şi abia de un an cred că înţeleg apanajul maturităţii: toate mi se par mult mai uşor de dus (în ciuda spatelui care, la propriu, doare tot mai tare). Nu mai pricep în ruptul capului de ce mi-am pierdut atâta timp şi energie alergând după oameni care, de fapt, nici nu voiau să fie cu mine. De ce îmi era atât de teamă că nu va mai apărea altcineva. Întotdeauna apare, nici n-ar trebui să ne facem prea multe griji în legătură cu asta. Nu neaparat cineva mai grozav. În cel mai rău caz va fi
un altul. Oamenii se mai şi întorc, e adevărat, dar asta nu prea are legătură cu aşteptarea noastră. Se întorc dacă vor. Aşa cum, chiar dacă noi credem că am făcut ceva special să-i atragem, au fost cu noi pentru că, în momentul respectiv, aşa au vrut."
mihaela1961:
...tot de pe internet..
O scrisoare de despartire extrem de amuzanta:
http://stirileprotv.ro/show-buzz/fun/foto-cea-mai-amuzanta-scrisoare-de-despartire-ce-i-a-scris-o-tanara-iubitului-infidel.html?fb_action_ids=10200471238436908&fb_action_types=og.likes&fb_source=aggregation&fb_aggregation_id=288381481237582
Caroline:
Tot NU de pe Internet, ci din viata reala:
Cand am divortat de ex, divortul si partajul a avut loc intr-o ora la tribunal, la mica intelegere. Dupa aceea, el mi-a luat un buchet de trandafiri (eveniment care nu se mai intamplase de cand ne cunoscusem). Avocata era cu noi si a facut ochii cat cepele... ea, care stia tot "raportul" celor 15 ani, din dosare. Noaptea dinainte, dormisem impreuna, imbratisati (nu va imaginati altceva... parteneri de sex nu mai eram de vreo 2 ani). Dupa ce am scapat de proces si de avocata, el m-a invitat la pranz la restaurant. Si de-atunci (se fac 4 ani, vara asta) nu ne-am mai vazut niciodata.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă