Alternative relaționale la care...rămân singleÎntr-o relație deschisă....
Ce, doamne iartă-mă, vrea să spună această expresie? Că, nu mă duce capul meu plin de idealisme și vise, de bun simț de altfel. Nici măcar mintea mea profund conectată la realismul și chiar cinismul timpurilor considerate moderne.
Ia să vedem o relație deschisă, expresie de altfel importată, precum sărbătorile alea de care unii ne plângem că ne-au invadat și că ne desprind de tradiție, iar alții ne agățăm de ele ca de un pretext să mai sărbătorim ceva, nu știm ce, nu contează ce, pe principiul trăiască motivul (altă expresie care mă scoate din minți, dar să nu deviez de la subiect).
Intr-o relație deschisă. Adică, ori într-o parte, ori în alta, a relației evident, că doar nu în vreo parte a membrilor presupuși componenți, o ușă este deschisă. Ușa de serviciu, ieșirea de incendiu, scăparea în caz de pericol de implicare sau ce rol se presupune că are această...deschidere?
Ce să zic? Mi-e greu să cred că ambii așa ziși parteneri agreează ideea. Cred că unul dintre ei, temător de angajamente pe termen lung, ori pur și simplu insuficient maturizat, vine cu această gogoriță, iar celălalt, îndrăgostit de idealul din capul lui, însetat de iubire, temător de singurătate sau mai știu eu cum, zice că e de acord, cu zâmbet la limita strâmbăturii, cu inima strânsă de umilință, dar cu speranța încolțită că dragostea lui va produce o dezlegare de acest jurământ strâmb.
Se poate să fie și cazuri când ambii sunt în acord cu această idee creață.
Dar, cred că e mai curând din categoria nu divorțăm că ne facem de râs și e complicat cu separatul averilor și a copiilor, dar conviețuim într-o relație deschisă. Sau din categoria - aventură. Dar, chiar și acolo, de obicei doar unul e aventurierul, celălalt e victima (nu neapărat nevinovată), subiectul sau obiectul aventurii.
Chiar dacă nu la propriu, la figurat lucrurile se petrec cam ca în imaginea următoare. Despre care, zic și eu ca bunica, deși zău că în categoria openmind Fie la ei!
În loc de încheiere:
Am învățat să nu judec pe nimeni. Nici nu am un exemplu în minte. Fiecare e liber să facă alegerile pe care le dorește și poate să și le asume. Doar că, văd, se poartă afișarea unui astfel de statut. Când îl văd, prima întrebare care îmi vine în minte este: Celălalt știe că tu ești într-o relație deschisă? Și trec mai departe pentru că e clar stabilit că e o alternativă relațională indezirabilă. Cum să renunți la statutul de single fericit și liniștit pentru așa o aberație distrugătoare?
La drept vorbind, există și ceva ce merită apreciat: sinceritatea (că onestitatea e mai greu de găsit) celui care își declară de la început intențiile și disponibilitatea.