Scrise de noi > Articolele noastre
Jumatatea isi gaseste intregul?
oviarad:
Sti , majoritatea dintre noi am gasit cel putin odata "jumatatea " noastra nu ? Si s-a dovedit ca de fapt nu era asa , in final , ba eu , convins fiind ca exista am gasit-o si a doua oara , sti cum se zice prima data e greseala , a doua e ,, prostie |o eu prefer incapatanare , fiind taur , si totusi inca cautam o jumatate , nu stiu cum e cu ying si yang sau cu doua fete ale aceleasi monezi , sigur stiu ca nu mai caut doar jumatate ci caut o femeie intreaga desi e posibil sa platesc mai mult asa , pe intreg nu ? :D
Sunt convins ca ce e al meu e pus deoparte , si daca mi-am epuizat posibilitatile atunci e ok si singur ,,,,,,,,,,,, succes celor care pot si vor mai mult .
wonderland:
Mai, da din cate jumatati esti facut tu? :faint
Daca cineva isi cauta jumatate, ce ai tu impotriva lui? Se zice ca e una singura, dar daca nu o gaseste din prima, ce sa faci, mai cauti. Cu ce te incurca pe tine, cu ce iti afecteaza viata? Te temi ca o vei gasi si ea va spune ca e jumatatea altcuiva?
(asta asa, ca prea ne-am luat in serios ?), putina destindere la vreme de seara. nu de alta, dar nu pot sa te vad cum te dai cu capul de zid :)
oviarad:
:hammer:mutumesc , eu nu am nimic cu nimeni , doar cu mine si cu jumatatile mele din pacate niciuna potrivita , din moment ce nu a mers , de aceea , sunt hotarat sa caut doar intregi asa macar nu mai e nevoie sa fie potrivita , poate fi doar perfecta :D
Rentzi:
....<<Dar si fiintele androgine, cica nu erau reprezentante printr-un singur trup, care sa reuneasca, ori sa integreze elementele masculin si feminin. Nu, cica erau reprezentate ca doua fiinte, barbat si femeie, lipite spate in spate.
Iar cand au fost pedepsite de zei sa se desprinda, pentru ca impreuna aveau o putere prea mare, nu stiu cum s-a facut ca au devenit slabi, letargici. Dar n-am inteles de ce, legenda spune ca erau tristi si mureau unul de dorul altuia.>>....
Orice "separare" este traumatica: nasterea, decesul cuiva apropiat, divortul...
Cele doua entitati din Unicul-androgin isi aparau unul celuilalt spatele, zona foarte vulnerabila si de aceea erau foarte puternici - se aveau unul pe celalat, nu le era teama, aveau incredere deplina unul in celalat, se simteau in siguranta.... Dupa separare nu se mai simt in siguranta, apare teama. In timp, si dupa ce se vad, scade increderea, apar judecatile, intrebarile, indoiala. De la Comuniune-Comunitate se trece la Idividualitate-Individualism, Egocenticitate-Egoism. Iubirea sau Dragostea incearca sa reuneasca doua entitati separate intr-un intreg. Copilul vrea sa stea cat mai lipit de mama, iubitii/sotii cat mai mult impreuna, mana in mana sau imbratisati, Comuniunea incearca sa se restabileasca, apar increderea si siguranta. Doar ca cele doua parti rareori apartin aceluiasi intreg si incet reapar manifestarile individuale, interesele divergente. Cat de mult si cu ce rezultate variaza de la cuplu la cuplu.
Impresia mea este ca unitatea se manifesta in primul rand la nivelul sufletului/spiritului.... Si ma intreb daca sufletul meu pereche exista in acelasi timp cu mine pe Pamant sau in timp ce eu sunt aici el nu s-a nascut sau a murit deja? Atunci ce sanse am (am avut)? Sau Singuratatea este data pentru a invata sa anihilez egoismul si individualismul si sa devin pregatit pentru Uniune. Sau Marele Test consta tocmai in relizarea Uniunii intre doua suflete nepereche? Cine poate sti? :help: (ridica cineva mana :pleasantry: ?).
Ei, dar acestea sunt niste speculatii, la ceas tarziu de seara, bazate pe ce isi mai aminteste sufletul meu ca a fost atunci. Cand atunci? Stiti si voi - cand dragonii zburau liberi pe sub Luna plina, iar puricele se potcovea cu 99 oca de fier si tot sarea pana in Luna si inapoi.....
wonderland:
Rentzi, ai scos din context :2funny: tocmai partea care arata intentia mea de...sa-i zicem, pamflet.
Dar e bine ne-ar repus pe ganduri si explorare mai profunda.
Eu, una, nu ridic mana. Dar ma gandesc ca pe masura ce creste perioada de singuratate, parca nu vad cum s-ar duce egoismul si individualismul. Ne obisnuim sa ne raportam la noi insine, fara sa vrem ne inchistam intr-o rutina, capatam tabieturi, uneori fixatii. Doar prietenii si cei dragi, apropiati ne mai scot din asta.
Poate tot o provocare e sa profitam de perioada de singuratate ca sa ne intregim pe noi insine?
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă