Spune DA și lasă în sufletul tău fereastra deschisă articol scris de wonderland
Pentru mine, întrebarea Single sau în cuplu? este una retorică. Spun, oricând, DA pentru varianta în cuplu. Precizez că, oricând nu se asociază în mintea mea cu oricum.
Nu știu, poate că sunt și persoane care nu-și mai doresc, fie și la nivel declarativ, să intre într-o relație de cuplu.
Motivele pot fi diverse pierderi, decepții sau durere pentru care nu mai găsești resurse să le depășești, care îți afectează încrederea în tine și ceilalți, care îți afectează speranța, optimismul, ori curajul unei noi încercări. Sau, un anumit stil de viață în care te-ai ancorat atât de solid, încât nu mai poți sau nu mai ești dispus să renunți la zona de confort pe care ți-ai creat-o. Deși, după mine, zona de confort, ascunde în ea, în cele din urmă tot motive din prima categorie. Pentru că, dacă trăiești sub semnul siguranței dată de certitudini iluzorii, orice iese din tipar, tabiet, cunoscut te aruncă în spaima de incertitudine.
De fapt, nu e treaba mea să judec motivele celorlalți. Doar să încerc să înțeleg.
E adevărat că, pe măsură ce înaintezi în ani, pare din ce în ce mai greu să găsești un partener. Posibilitățile de a cunoaște pe cineva singur se reduc, oamenii noi pe care îi cunoști au legătură cu munca ta, anturajul tău rămâne fix, contextele de socializare se restrâng la reuniunile de familie, între prieteni familiști deja sau încă, ori la vacanțe în care te duci cu gând de relaxare, sau setat pe explorare natură și obiective turistice.
În plus, o dată cu trecerea timpului, așteptările se ajustează. Uneori, sub impactul realității, se...polizează căpătând forme colțuroase, cu șanțuri prăpăstioase, ori până se alege praful de ele.
Alteori, depinde de fiecare, se șlefuiesc a strălucire de gândire cu irizații de înțelepciune dată de experiența trăită și de lecțiile învățate din cărți, ca și din viață. Înțelepciune, descrisă prin modul în care alegi să privești și să trăiești viața, chiar dacă nu te ajută să găsești un partener, te ajută să te împaci și chiar să fii în armonie cu tine, orice îți este dat să trăiești.
Până la urmă important e ce faci tu cu tine, ce schimbi tu la tine, singur sau în cuplu.
Te închizi într-un NU, care închide ferestrele sufletului spre ceea ce viața îți poate oferi cum și când nici nu te aștepți?
Nu știu, nu vreau, nu pot te țin blocat pe linia de start a unui culoar unic, descris prin agățarea de ceea ce știi deja, ce cunoști.
Eu spun DA, din convingerea că doar disponibilitatea interioară crează oportunitatea exterioară pentru ca lucrurile să se întâmple. Fără să nutresc vreo speranță că el va acționa ca o formulă magică. Să nu vă imaginați că spun DA, ca și cum aș face o vrajă și mă uit să văd cum, din fum de ierburi iese sau cade peste mine dorința mea împlinită.
Spun DA și las în sufletul meu ferestrele deschise.
În cele din urmă, ce poți face decât să înveți să faci întâmplărilor vieții cât de bine poți, între timp ocupându-te cu sârg de ceea ce tu poți să fii, să devii. Să crești în tine capacitatea de a te bucura și curajul, încrederea de a trece linia de start în necunoscut.